Lectia de business - interviu cu Camelia Mortici

@ Internet source

Camelia Mortici este prietena noastra si a Cafenelei de multi ani, o doamna adevarata si la fel de fina precum floarea ce i-a impumutat numele, dar totodata o femeie foarte puternica si hotarata. Si pentru ca seria Special guest doreste sa promoveze oameni ca mine si ca tine, care insa pot sa faca diferenta si de la care avem ce invata, s-a aflat inca de la inceput pe lista noastra de invitati la o ceasca de cafea si un pahar de vorba.

C.V.: Camelia, povesteste si prietenilor si cititorilor nostri cu ce te ocupi in prezent.

C.M.: Buna tuturor! Foarte darnica introducerea, multumesc! Sper sa va faca placere discutia noastra de azi si chiar sa aveti ce invata din experienta mea de pana acum, pentru ca eu ma consider norocoasa si mult imbogatita de experientele profesionale si de viata prin care am trecut, dar si de oamenii pe care i-am intalnit in drumul meu! Urmare a acestora, acum imi petrec ... 90%  ca antreprenor in domeniul resurselor umane, iar restul... stiu, toti spun ca-i prea putin (inclusiv clientii ) ...ca femeie, matusa, prietena.

C.V.: De unde ideea de business propriu? De unde ai plecat insa, profesional vorbind, ca sa poti ajunge aici?

C.M.: Greu de spus, am fost intrebata des acest lucru si de fiecare data eu insami m-am intrebat la randul meu. Nu am un raspuns limpede, pur si simplu am vrut sa imi incerc puterile probabil, sa imi demonstrez ca pot, sa-mi dau o sansa. Da, sunt momente cand simti asta si ai curajul sa o si faci, pentru ca da, ai nevoie de mult curaj.
De unde am plecat? La baza sunt economist specializat in contabilitate... nu am profesat deloc, dar in echipa unui „dealer GSM” (cum se numea pe atunci), in care initial am vandut abonamente si telefoane mobile, a fost nevoie si de o persoana care sa se ocupe de hirtoagele urate de la personal, sa traga de fiecare angajat sa completeze, sa semneze una alta... si aceea am fost eu ;). Mi-a placut, mare parte am invatat singura, dar m-a ajutat si colaborarea foarte cu buna cu inspectorul ITM la care eram alocati si cu care inclusiv acum, dupa mai bine de 10 ani, colaborez. Dupa aproximativ 4 ani am intrat in grupul Altex unde dezvoltarea mea in acest domeniu a fost mult mai accentuata, iar ultimii 2-3 ani mi-au intarit si motivatia sa incep un business propriu, asta multumita colaborarii directe cu dl Dan Ostahie – CEO Altex care mi-a fost un adevarat profesor de viata profesionala, de business.
Nu cred ca e o reteta in a ajunge dintr-un punct in altul, chiar si profesional chiar si in viata personala. Trebuie doar sa vrei sa faci pasi, sa te dedici foarte tare si sa faci totul cu placere, din suflet! ATAT! Pare simplu, stiu! Si chiar este !

C.V.: De unde curajul de a risca, pentru ca pana la urma o schimbare intre statutul de angajat in cea de angajator, implica asumarea unor riscuri si de ce nu, a unor sacrificii. 

C.M.: La acel moment, in care am luat decizia de a schimba statutul de angajat cu cel de antreprenor, nu am fost impinsa de nimeni, absolut de nimeni ;), familia mea nici nu a stiut chiar, dar cred ca unele lucruri se intampla pur si simplu pentru ca asa trebuie. Nu sunt o curajoasa, ba din contra as spune... Eu am simtit ca vreau foarte tare sa fac asta, mi-am asumat riscul de a nu reusi, mi-am facut multe, foarte multe calcule, un credit care sa-mi asigure traiul pentru 5-6 luni din momentul in care nu am mai fost salariat. Da, atat mi-am acordat 5, maxim 6 luni in care sa reusesc sa ajung la un venit cel putin egal cu salariul avut ca angajat. Ei bine, da, asta s-a intamplat, am reusit sa pornesc la drum, sa continui pana azi si sper din tot sufletul sa „ies la pensie din MORGAN Sol” .
Nu am spus nimic de sacrificii pentru ca, dupa parerea mea, nu au fost! Tot ce am facut a fost si este din placere! E ca si cum ai manca o inghetata cu mare pofta si ai spune ca trebuie sa te sacrifici sa faci efortul de a mesteca ...

C.V.: Care a fost momentul cel mai dificil? Sa pornesti pe acest nou drum sau sa te mentii odata ce te-ai lansat in piata?

C.M.: Momente dificile sunt pe tot parcusul, nu as putea sa spun ca inceputul a fost mai greu decat momentele in care nu te mai bazezi pe salariul care-ti intra pe card la o data fixa, ci trebuie sa gestionezi cu mare cap facturile incasate ca sa-ti poti respecta furnizorii si scadentele, dar nici invers... Insa, toate se compenseaza cu satisfactia clientului multumit, surprins de promptitudine, de acuratete, si la randul lui, promt la scadenta si fidel de mai bine de 5 ani, majoritatea. Le multumesc pentru toate astea!

C.V.: Au fost momente cand ai fi vrut sa fi ales alt domeniu de activitate?

C.M.: Hmmm nu m-am gandit niciodata la asta, acum este prima data ... nu, nu cred ca mi se potriveste altceva mai bine! Ma rog, imi mai spun unii prieteni, colegi, chiar si clienti ca as fi buna de psiholog, dar prefer resursele umane in general, includ si latura psihologica si ma pastrez doar pentru prieteni sa fac pe psihologul ;).

C.V.: Care sunt calitatile care te-au ajutat cel mai mult cand ai pornit pe acest drum? Le detineai deja sau a trebuit sa le dezvolti pe parcurs, pe principiul nevoia te invata?

C.M.: Da, foarte buna intrebare, sincer, cred ca singura calitate a unui antreprenor bun, pe care am avut-o  la inceput de drum a fost dorinta de a face totul foarte bine si la timp, atat. De restul m-am lovit si a trebuit sa mi le dezvolt, cum spuneti si voi pe principiul „nevoia te invata”, pe parcurs. Inclusiv acum stiu ca am lacune, incerc sa le rezolv, sa invat de la cei din jur si apreciez enorm efortul celor care vor si fac asta pentru mine ;).

C.V.: Ai ajuns in locul pe care ti l-ai propus sau mai ai trepte de urcat?

C.M.: Dintr-un punct de vedere da, adica acela de a-mi permite ceea ce-mi doresc, de a ma simti implinita si multumita cu mine profesional. Si chiar si la acest capitol mai am multe de invatat, mai am multe trepte de urcat. Dar in general nu, de ce? Exista cineva pe lumea asta care sa fi ajuns in punctul in care sa spuna GATA! Atat mi-am propus, nu vreau mai mult? Nu cred... Vreau in primul rand sa am resursele sa continuu ceea ce am inceput, mult timp de acum inainte, sa ma dezvolt profesional, dar si ca om, sa-mi intemeiez o familie si sa am un copil, macar ;). E mult?!

C.V.: Cum este sa ai succes si pe langa asta sa fii femeie, tanara si frumoasa?

C.M.: Sa am succes?! Mda, eu cred doar ca mi-am facut treaba bine, doar atat! Atata timp cat tu oferi respect, calitate si promptitudine e greu, nu imposibil – e adevarat, sa primesti in schimb altceva... Tanara si frumoasa?! Hmm, multumesc, nu-mi place sa vorbesc despre mine, nu pentru ca am ceva de ascuns, ci doar pentru ca prefer sa vorbeasca faptele mele si oamenii din jur, mai putin eu.
Dar, totusi, ca sa nu evit raspunsul, e bine, e placut, e motivant!

C.V.: Apropos de a fi femeie in lumea afacerilor... credem ca inca mai exista prejudecati. Sub ce forma te-ai lovit de ele si cum le-ai facut fata?

C.M.: Poate ca da, exista prejudecati de genul, dar sincer nu m-am prea lovit de ele, probabil si pentru ca in domeniul resurselor umane femeile sunt mult mai prezente decat barbatii, deci nu a fost o problema ca ma aflu si eu printre ele.

C.V.: La final de interviu, te rugam sa transmiti un mesaj prietenilor care ne citesc, mesaj din care sa putem invata ceva, care sa ne dea mai mult curaj si speranta ca atata timp cat vrei, inseamna ca si poti sa ajungi acolo unde ti-ai propus.

C.M.: Am fost consultata de multe ori, de persoane apropiate sau pur si simplu de colaboratori care mi-au cerut reteta „succesului” cum spuneti voi. Le-am povestit cam ce v-am povestit si voua si au tras concluzia ca DA, se poate, cu mult curaj si asumarea riscului de esec! Deci, sper ca ati tras si voi aceeasi concluzie ca si ei, alegeti-va ceea ce vi se potriveste, porniti la drum si livrati totul asa cum v-ati dori sa vi se ofere voua!
Succes din toata inima! ;)