Sunt perfecta, dar ma tratez!

Sper ca nu v-am dat emotii cu titlul si ca nu v-am creat sperante false inducandu-va ideea ca pefectiunea exista si culmea, ca si-ar fi intrunit toate atributele definitorii tocmai in persoana mea.

Nu, perfectiunea nu exista desi uneori speram asta, alteori chiar avem impresia ca am dobandit-o.

Sunt momente cand viata ne loveste cu bucurii, cu impliniri si cu tot ce ne-am putea dori si atunci ne invatam cu binele, ne relaxam, ne complacem si incepem sa credem ca am atins, in felul nostru, perfectiunea. Astfel, rutina si blazarea ajung sa fie usor confundate cu perfectiunea.

Si atunci trebuie sa inveti sa te scuturi, sa analizezi bine ce ai si ce poti pierde considerand ceea ce ai primit ca pe un dat si sa inveti sa lupti sa pastrezi ceva ce ai castigat deja, uneori poate prea usor.

Si toate astea se pot aplica multor lucruri, relatiei cu omul iubit, cu prietenii, cu tine insati/insuti.

Cum ma tratez eu de perfectiune?

Pai reteta mea contine urmatoarele elemente:

In fiecare dimineata incerc (nu ma pot lauda ca imi si iese mereu) sa imi administrez vreme de vreo 10 minute o doza de exercitii fizice (asta dupa o viata de scutiri de la orele de sport si strambat din nas cand venea vorba de orice forma de miscare);

In continuare ma bucur de un mic dejun sanatos (si la propriu si la figurat), dupa ce multa vreme ma limitam la o cafea si o felie de paine cu unt;

Pe tipul zilei ma delectez cu ceai (pana acum vreo 7 ani am asociat ceaiul doar cu starea de boala si nu intelegeam cum poate cineva sa il bea de placere) sau fructe proaspete, cu mese usoare si colorate si oripilez pe cei din jur refuzand cu nonsalanta cele mai apetisante dulciuri, asta pentru a ma premia insa din cand in cand cu caloriile care imi fac cea mai mare placere si imi incanta papilele;

Spre seara, continuu tratamentul, dupa caz, cu o sedinta la sala sau o plimbare cu bicicleta, o intalnire cu BFF sau o leneveala binemeritata in bratele celui drag. 

Peste toate astea imi administrez din cand in cand cate o doza de muzica buna, o comedie, o tunsoare noua sau niste shopping, toate direct in vena ca sa asigure garantat efectul scontat. In plus, incerc sa ma bucur de cat mai multe in viata, azi sa miros salcamii infloriti, maine sa ma las incantata de iasomie, poimaine sa savurez o limonada cu fetele, peste cateva zile sa bat Bucurestiul in lung si in lat pe jos, pe scurt sa nu trec cu ochelari de cal prin viata.
Si daca astazi am mancat gratar, maine sigur ma delectez cu salata. Si pentru ca acum ascult Aerosmith, maine o pun pe Rihana sa imi cante. 

Si uite daca te tii de treaba si esti consecvent nu poti sa cazi in presupusa perfectiune care in fapt este foarte borring!
Si daca in general imi place varietatea ca sa nu ma blazez sau sa nu ma adancesc in perfectiune ca de fapt de aici am pornit, unui singur lucru ii raman constanta si anume dragostea pentru cei ce imi sunt apropiati - e singura rutina pe care o accept si careia ma supun! Si pentru ca habar nu am incotro se indreapta acest post, concluzionez si spun ca eu cred ca daca vrem sa ne apropiem de adevarata perfectiune nu trebuie sa irosim nicio clipa si niciun Te iubesc, Multumesc sau Iarta-ma, rostite din suflet.