Cum ora de trezire a devenit 5.30 (dimineata, fireste) si cum tota ziua am avut tot felul de activitati, printre picaturi am zis ca e cazul si sa ma fortez sa scriu totusi ceva… pentru ca nu vreau sa renunt la ideea de a promova persoana saptamanii.
Am stat ceva pe ganduri si nu-mi iesea nimeni in vizor “pick me, pick me!”. Nu ca n-as avea despre cine sa scriu, dar ma grabesc si nu vreau sa fac lucru’ de mantuiala si nu vreau sa nedreptatesc sau sa scap lucruri din vedere si am zis sa ma orientez spre ceva mai succint – o esenta tare intr-o sticluta mica.
Si uite plec de la chestia asta. Si scriu despre o esenta tare… intr-un ambalaj foarte mare! Vecinu’ meu Mircea! Nu le are cu internetul, nici nu cred ca stie ce e ala un blog, deci, cel mai probabil, n-o sa citeasca niciodata ce scriu eu aici despre el. Nu cred ca are habar ce cred eu despre el, iar el pe mine, din cate mi-am dat seama, tinde sa ma considere un pic anti-sociala (are omu’ dreptate, ce sa zic?!). Dar mie chiar imi place de el (si Arinei si mai si!). Pentru ca e vorbaret si mereu pus pe glume. E saritor si se descurca si te descurca cu toate. Nu exista ceva sa nu stie, despre ce se intampla in comuna in principiu, dar si la scara mai larga, si are pareri clare pe care nimic nu l-ar putea opri sa le exprime. E un om direct, dintr-o bucata cum s-ar spune. Desi are si el strategiile lui si o logica dezarmanta uneori… care pe mine ma amuza in majoritatea cazurilor. E muncitor si are o gradina plina cu de toate. Spre norocul nostru, e si darnic. E implicat si noi ii suntem datori pentru ca de cateva ori bune ne-a aparat interesele si pentru ca el e principalul ajutor pe care il avem pe langa casa.
Ceea ce vreau sa spun pe scurt e ca mai rar intalnesti astfel de oameni. Interesul lui e sa fim buni vecini si sa ne intelegem… ceea ce e normal pana la urma. Si, daca am putea sa il clonam, am imparti peste tot macar cate un exemplar. Pentru ca langa el nu poti sa te plictisesti si te mai simti si in siguranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu