Despre oameni

M-am gandit eu asa sa scriu despre oameni. Mi s-a intamplat de multe ori (cui nu?!) sa fiu dezamagita de ei. Cred in continuare, si cu exemple concrete, ca unii oameni sunt urati… ei stiu din ce motive si e treaba lor pentru ca eu prefer sa ii ocolesc. Dar, din fericire, exista si reversul medaliei. Unii sunt energii pozitive sau forte motivante, altii te conving prin optimism sau buna dispozitie permanente. Mai sunt si cate unii blanzi, saritori, haiosi… mai speciali pentru ca au fost inzestrati, educati sau au dobandit pur si simplu puncte forte.

Cum ziceam, pe cei urati prefer sa nu ii vad. Pe ceilalti ma gandesc ca n-ar strica daca i-am lauda din cand in cand, daca le-am spune ca ii apreciem, ca le multumim pentru ca ne invata sau ne inspira diverse. Cam asta as incerca eu sa fac, fara sa dau neaparat nume. Nu cred ca numele sunt relevante, ci ceea ce reprezinta o anumita persoana prin vorbele si faptele la mai multa sau putina vedere. Bine, daca persoana se mai si identifica dupa descriere, e un plus pentru mine… inseamna ca scriu cat de cat bine. :) Mentionez totusi ca nu imi ridic in slavi neaparat prietenii si persoanele foarte dragi. Pot fi simple cunostinte, colegi, orice figura carismatica pe care mi se pune pata. Ca pana la urma despre asta e vorba – oamenii de calitate lasa impresii puternice.

Saptamana asta vorbesc despre o ea. Nu stiu prea multe detalii, nici vorba de intimitati! Si nici nu ma intereseaza. Imi ajunge ca ma face sa rad. E foarte spontana, ceea ce eu nu sunt, si foarte indrazneata (asta cu atat mai putin as fi eu!). E deschisa si isteata… ca pana la urma nu poti face glume si nu poti avea idei daca nu te duce materia cenusie din dotare. Cel mai tare cred ca ma amuza inversunarea cu care sustine ideea de corectitudine. Dar ii dau si dreptate de cele mai multe ori. Are un spirit mai luptator si cu foarte mare usurinta ar intra in categoria „cei care reusesc sa schimbe“.

Vorbeste mult si la modul direct. Asta nu inseamna ca face rabat la bunul-simt pe care multi semeni nu-l mai cultiva. Are darul povestirii si transforma mai orice intr-un lucru haios. Dar as suspecta totusi ca, in anumite momente si anumite imprejurari, ar putea fi chiar timida. O avea si defecte… de care se pare ca eu nu prea ma lovesc. De fapt nici nu-s problema mea decat in anumite si limitate privinte. Ideea e ca, acolo unde e si vorbeste, timpul trece mai usor si mai relaxant. Si cine nu vrea sa fie relaxat la locul de munca?!? Mai ales daca se pune problema sa lucrezi sambata.

Sa fie secretul merele verzi?? Cunoscatorii stiu de ce…