vineri, 16 octombrie 2009

Cadouri, cadouri...

Am ajuns la concluzia ca nu imi place sa cumpar cadouri. Oricat mi-ar placea sa daruiesc, oricat imi plac zilele de nastere si aniversarile si sarbatorile si toate ocaziile la care se lasa cu cadouri, nu-mi place sa si cumpar pentru ca nu stiu sa cumpar cadouri. Pentru cei foarte apropiati mai treaca-mearga. Vad si eu daca exista anumite lucruri de care au neaparata nevoie, le mai stiu si gusturile sau pur si simplu am curaj sa intreb direct cam care sunt dorintele. Dar cand am de cumparat un cadou pentru ca e urgent si chiar trebuie, e panica!! (asta e o expresie cam de cartier pe care am auzit-o la un gelat de la serviciu, nu stiu ce-mi veni s-o folosesc! :))
Ce sa cumpar??? Daca cer cuiva sfatul si aud “o sticla de ceva sau un parfum” chiar ma crizez. Sticla de ceva mi se pare abureala. De acord, merge langa ceva mai consistent si merge daca e ceva deosebit si omul chiar e amator de fineturi. In rest, suna a vin spumos cumparat de la buticul din coltul strazii. Iar cu parfumul e foarte delicat. Nu poti risca decat daca stii despre ce e vorba (adica preferinte clare). Altfel ce se intampla? Speri ca sarbatoritul sa il dea si el cadou la randul lui? Aveam eu o idee acum ceva vreme despre reciclarea cadourilor. Primesti ceva, nu-ti place sau nu ti se potriveste si te gandesti sa dai mai departe. Eu recunosc ca ai mei parinti au fost in cateva randuri “depozitul” meu, dar nu de reciclare. Le-am dat lucruri pe care stiu ca le folosesc. Dar mi s-a intamplat sa primesc si lucruri care parca facusera un drum lung. Si imi imaginam cum exista posibilitatea ca un cadou sa calatoreasca de la un sarbatorit la altul pana inapoi la cel care l-a lansat initial. Nu ar fi cel mai bun cadou? Sa iti vezi “copilasul” intorcandu-se la tine incarcat de experiente. Daca si lucrurile ar putea sa vorbeasca! :)))
Serios vorbind acum. Cum se cumpara cadoul potrivit? Eu una ma gandesc, ma razgandesc, uneori imi pun suficienti bani deoparte pentru ca stiu din timp ca se anunta pericol de cumparat un cadou si mi se pare ca e mai usor daca pot cheltui oricat – pe principiul dau oricat, numai sa gasesc ceva. Dar nici asa nu e usor. Poate sa fie scump, poate sa fie unicat si sa nu se potriveasca. Si apoi ce imi place mie, poate sa nu placa si destinatarului. Si parca nimic nu e mai rau decat sa citesti dezamagirea pe chipul celui care il primeste. Mai ales daca tu chiar te straduiesti si cauti si chiar ai iluzia ca ai gasit in sfarsit ceva sa mearga la suflet. E foarte greu sa nu dai gres. Mi-ar placea sa am un glob de sticla (celebrul glob de cristal!) in care sa vad dorintele pe care le au ceilalti... bine, cu o anumita cenzura ca sa nu dau buzna chiar asa in toate gandurile oamenilor. Sau mai stii? Poate fi distractiv. :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu