Mici bucurii

Am invatat multe de o vreme incoace si am tot crescut. Si nu spun asta ca sa ma auda Mosul ca el stie mai bine ce si cum. Poate cateodata o mai dau in bara, imi incalc propriile reguli, ma botosesc fara motiv, dar macar imi dau seama repede, ma corectez din mers si data viitoare nu mai repet, pentru ca am stabilit deja ca perfectiune nu exista.

Dintre lectiile invatate pana acum, una se refera la micile bucurii care ne fac viata mai frumoasa si care contribuie la statutul nostru de indivizi impliniti.

Sunt lucruri (gesturi, obiecte, orice-uri) marunte si care poate in mod normal nu le ridicam la rang de bucurie, pe care le tratam blazat si le luam ca atare. Sunt mici si lipsite de glamour, dar stralucesc de o mie de ori mai mult in ochii celor care stiu sa le aprecieze decat cel mai aurit dar.

Deci totul depinde de perspectiva noastra asupra lucrurilor. Noi decidem daca dam insemnatate acelui ceva, care altfel ar trece neobservat si nu ar mai concura la bunastarea noastra sufleteasca. 

O melodie care ne place si pe care nu am auzit-o de multa vreme si pe care postul de radio pe care il ascultam tocmai s-a decis sa o difuzeze, un mesaj de la o prietena draga care iti spune ca a devorat cu placere cartea primita in dar de la tine, bucuria lucrului bine facut si aprecierea celor care conteaza, un dar din dar, mirosul de scortisoara sau cel de chimen care invaluie o incapere, prajitura preferata, zapada care cade lin si acopera orasul, o imbratisare calda, nimicuri si totusi lucruri care conteaza enorm.
Pana la urma frumusetea sta in simplitate.
Si asa au trait fericiti pana la adanci batranete :)

@ Internet source