Nu stiu daca m-am plimbat mult sau putin prin lumea cea mare, dar stiu ca taramul cel mai de suflet pe care l-am intalnit in peregrinarile mele este Tibetul.
Imi este greu sa descriu in cuvinte sentimentele pe care le incerci cand ajungi acolo. Lhasa, acoperisul lumii, vegheaza parca asupra noastra, a tuturor. Nu trebuie sa fii budist sau tibetan ca sa intelegi rostul acelei lumi, dar daca ai curiozitatea si bunavointa de a si aprofunda sensul vietii de acolo, vei fi castigat pe termen lung (as in forever).
Este interesant ca abia zilele trecute am vazut si eu filmul 7 ani in Tibet. Dar ma bucur enorm ca nu l-am vizionat mai devreme ci la un an distanta dupa incursiunea pe aceste meleaguri ca sa pot sa mi le amintesc cu drag, sa mi se faca pielea de gaina la revederea locurilor pe unde am pasit, sa inteleg, trecand peste povestea romantata, istoria acestui popor deosebit.
In Tibet timpul sta pe loc.
Desi invadati de expansiunea chineza care incearca sa iti puna amprenta (de la trupele armatei ce sunt omniprezente pe strazile capitalei tibetane, la zgarie nori sau la alegerea viitorului Dalai Lama din China), tibetanii raman ancorati in cultura si religia pe care le respecta de atata vreme. Portul traditional, rugaciunile, datinile in genere, nu exclud insa telefoanele mobile, o engleza mai curata decat a multor chinezi pe care i-am intalnit sau magazine doldora de produse de larg consum poate chiar mai diversificate decat cele de pe la noi.
Tibetul este o impletire fericita intre vechi si nou, intre traditie si modern.
Tibetanii sunt oameni simpli dar frumosi. Oachesi si cu obrajii mereu rumeni, cu mic, cu mare sunt foarte sociabili si le face placere sa iti povesteasca cu mandrie despre poporul lor, despre traditii si liderul spiritual pe care il trateaza cu deosebita pretuire si pe care il asteapta sa se intoarca, acolo unde ii este locul, la Potala.
Am plecat din Tibet incarcata de energie pozitiva, de voie buna, de speranta si mult echilibru. Oamenii de aici, m-au invatat in cele cateva zile petrecute in preajma lor ce inseamna o viata frumoasa, plina de culoare si respect pentru traditii si cum poti sa iti construiesti toate astea din putin si totusi din multa vointa si dragoste pentru semeni.
Mi-as dori sa revin aici peste ani, sa explorez si alte orase tibetane si sa ma bucur ca in toata aceasta perioada, am crescut si m-am imbogatit spiritual ca si individ si o parte din meritul acestui "upgrade" il are Tibetul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu