Intotdeauna am avut ceva rezerve in ceea ce priveste conceptul de all-inclusive. De-asta l-am si testat abia acum, printre ultimii cred. Si, dupa cum ma asteptam, nu m-a impresionat. Sau poate de-asta nu m-a impresionat... pentru ca am plecat cu idei preconcepute?!?! Si asta e posibil.
Sa nu se inteleaga gresit - nu e deloc rau. Turcia - 5 stele e chiar de foarte bine! Au tot ce le trebuie, inclusiv multa dispozitie si amabilitate. Pentru cei care nu vor sa vada prea mult in vacanta/concediu, ci sa faca bai de soare si bai la soare si bai cu soare si tot asa, nu prea exista ceva mai bun. Dar asta n-are a face neaparat cu ideea de all-inclusive. Pentru ca pe mine all-inclusive asta, nu stiu de ce (oare de ce?!), ma duce in principal cu gandul la mancare/bautura foarte multa... vorba vine pe gratis!
Acum, e adevarat, depinde si unde nimeresti. Bautura in cazul meu, a primit o nota foaaaarte proasta pentru ca singurul lucru pe care as putea sa il beau de la dozator ar fi, in cel mai bun caz, apa. Prin urmare 6 zile am baut doar apa si, in plus, incepeam cate 3 cafele - dimineata, pranz, dupa-masa - si nu terminam nici una. Cica la Ultra all-inclusive s-ar schimba treaba!
Mancarea a fost per total ok. Punctul forte ar fi ca, din atatea sortimente la aproape orice ora, e aproape imposibil sa nu gasesti ceva chiar si pentru cel mai mofturos Pici. Si au si mancare sanatoasa, mancare dietetica, mancare pe care poti s-o iei ca atare si sa o mai asamblezi tu un pic dupa pofta, mancare buna intr-adevar! Asta daca lasam din capul locului la o parte amanunte gen chelneri care mai baga degetele prin castroanele cu budinca (si care in Turcia au un miros specific, ei - chelnerii, care iti cam taie orice pofta), chestii pe care le mai servesc la gustarea de la 4 pentru ca nu s-au terminat la micul dejun (si poate asta n-ar fi o problema daca nu s-ar intari/modifica la gust intre timp), laptele turnat din niste pungi uriase tot intr-un fel de dozator. Sa nu ne legam acum chiar de orice fleac! :)
Altceva? Fructele nu prea au gust - pepenele nu era dulce deloc, iar strugurii erau un pic de cauciuc. Mielul predomina, daca nu estetic, macar prin miros. Si au un fel de lipie facuta pe loc din care as fi putut manca la infinit... daca nu mi s-ar fi umplut/umflat stomacul dupa prima bucata.
A, si nu e adevarat ca numai romanii isi umplu farfuriile pana la refuz pe principiul "Daca tot am platit, macar sa facem paguba!" Toate natiile fac asta. Diferenta o face doar pofta de mancare... sau gabaritul... sau educatia... sau scuza "sunt in concediu si mananc ce vreau sau cat vreau sau cand vreau si ma apuc eu dup-aia de regim!" Mie personal imi era rusine de cei care veneau sa imi stranga mancarea... asa ca lasam intai copilul sa manance, ceea ce ii ramanea mancam eu si, daca mai era loc, mai luam ceva extra. Extra insemna in principiu prajituri... care lui Lulu nu ii placeau oricum. (O stiti pe Veronica din filmul acela pentru copii? De-asta ii zic Lulu!)
Si-atat! Ca nu m-a enervat nimic mai rau decat faptul ca turcii abia vorbeau engleza, in schimb vobeau germana si rusa de te turea capul. M-am simtit discriminata! Si nici nu mi-a zis nimeni de Hagi!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu