Alta leapsa

Am vazut ca se practica treaba asta cu leapsa… leapsa de tot felul. E interesanta de multe ori si mai ales molipsitoare. Asa ca ma gandeam sa trec si eu ceva in revista… de pilda lucrurile pe care le regret… sau petele care imi stau pe creier… sau, mai bine spus, ceva lucruri pe care mi-as dori sa le fi facut altfel. Fara sa le pun intr-o ordine anume:
1. Relatia cu frate-miu – mi-as dori sa nu fi ras de el cand era mic de fiecare data cand ii curgea sange de undeva (el chiar ma credea ca o sa ii curga tot si o sa moara), mi-as dori sa nu fi vrut sa scap de el de fiecare data cand mama mi-l punea in carca (o sa-mi stea pe vecie pe creier felul in care l-am lasat cand am plecat la Ploiesti cu Coco pentru o saptamana si nu am vrut sa il luam cu noi. Nu-i asa, Coco?). In principiu imi pare rau ca il tachinam si el suferea din cauza asta. Si ar mai fi faptul ca nu ne vedem suficient de des, ca nu facem lucruri impreuna. Noroc ca astea ultimele se mai pot inca schimba.
2. As vrea sa fi calatorit mai mult atunci cand am avut posibilitatea... si timpul la indemana si lipsa de responsabilitati. Chiar ma mananca talpile dupa un maraton de mers cu masina si pe jos prin cat mai multe orase posibil, preferabil nemaivazute inca. Si sunt atatea locuri in care as vrea sa ajung, ca am impresia ca nici nu o sa apuc in viata asta. Si asta nu numai ca ma face sa am regrete, dar ma si intristeaza.
3. Ma uit la Moaca mea mica si imi doresc sa o fi facut mai acum vreo 6 ani… si sa mai fi facut vreo 2 dupa. Cred ca mi-ar fi placut sa am 3 copii… nu stiu cum i-as fi crescut, dar in mod clar mi-ar fi prins mai bine sa fi fost mai tanara. Se aplica insa vorba aia – “nu e pentru cine se pregateste… sau isi doreste…”.
4. Ar fi fost bine sa fi fost mai inteleapta in a-mi alege o profesie. Am fost o tocilara, am facut 2 facultati si tot ma simt vulnerabila din punctul asta de vedere. E adevarat ca peste tot pe unde am lucrat am cunoscut oameni deosebiti si mi-am facut prieteni, dar mereu am simtit ca imi lipseste ceva daca e sa o iau carieristic. Si nu, nu ma mai apuc de altceva pentru ca ma simt prea batrana sa o mai iau de la capat.
5. Ma tot tin sa scriu o carte si am si inceput-o, dar din pacate nu am acordat suficient interes acestui lucru atunci cand aveam timp si acum as da orice sa mai am la dispozitie atata vreme cata aveam pe cand lucram doar pana la 2… si cand ma plangeam uneori ca ma plictisesc. Din pacate nici energia de acum 10 ani nu o mai am, dar cine stie, poate la pensie…
6. De prin generala asa visam sa ajung in Olanda. Mi-am facut chiar planuri sa invat olandeza. Numai ca in facultate nu m-am tinut de chestia asta. Exista un singur curs optional pentru limba asta, iar eu am hotarat ca nu mai am timp si de el – serviciu cu norma intreaga si cursuri la zi la care abia atingeam necesarul de prezenta. Probabil ca si daca ma inscriam la curs, nu as fi avut timp de aprofundat… sau cine stie?! Imi pare la fel de rau ca am facut un an de germana si apoi am uitat-o pentru ca nu am mai facut nimic sa o folosesc. Poate as fi avut si alte optiuni acum… dar n-a fost sa se intample.
7. Regret ca am lasat timpul sa treaca si nu am tinut legatura cu persoane care au fost foarte importante in viata mea. Profa de romana din generala, meditatoarea de engleza care practic m-a crescut din clasa a 2-a pana intr-a 12-a, une din sefele de la primul meu job (desi in ultimul caz recunosc ca am tot sunat-o pana nu am mai avut curajul… ca nu cumva sa aud intr-o zi de la sotul ei ca nu mai e). Uneori nu stiu cum nu pot sa acord unor oameni important atentia si dragostea meritata, dar in schimb irosesc energie pentru unii care nu ma cunosc decat la nevoie.
8. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma las subjugata de oameni stralucitori, cu simtul umorului, veseli… poate pentru ca eu in general nu ies in evidenta. Si uneori imi doresc sa nu fi repetat scenariul de atat de multe ori si sa nu fi pierdut timpul sau sa nu fi irosit enegie ca sa ajung mereu la concluzia ca modelul e acelasi, ca sub aparenta stralucire nu prea exista nimic. Si sa mi-o si iau pe de-asupra!
9. Si reversul la ceea ce am scris la punctual anterior – nu prea stiu sa imi apropii oamenii. Mi s-a intamplat sa aflu de multe ori si foarte tarziu ca fac oamenii sa creada ca nu ii plac sau ca ii judec sau ca ma cred superioara. Sau pur si simplu par greu de patruns. Nu stiu de ce e asa pentru ca tocmai am zis ca precauta nu sunt, ca ma arunc cu capul inainte cu oricine, ca nu am prejudecati. Si mai ales acord sanse… multe, n-spe mii. Inchid si usi, dar cred ca putine… pentru ca nu-mi place sa ranesc oamenii (chiar daca o merita). E adevarat ca usile astea cam raman asa odata inchise, dar asta pentru ca asa e cel mai bine. (Am facut de curand incercarea de a redeschide una si m-am convins ca nu functioneaza).
10. As vrea sa fi facut mai multe declaratii la viata mea. Sa fi avut curajul sa spun lucrurilor pe nume si sa nu raman cu senzatia ca am lasat ceva neteminat… sau neclar. Si as vrea sa le pot da celorlalti asigurarea ca pot fi deschisi, ca vreau un feed-back direct, ca am nevoie de unul, ca mi-ar prinde bine sa stiu cum se vede din afara ce inspir si ce nu, ce fac si ce nu.

Cred ca asa-zisele mele regrete sunt legate mai degraba de sentimente decat de fapte. Si asta ar putea fi de bine, ar putea fi reparabil… Sau poate tocmai ca nu.

Cine ia leapsa?