Lalele rosii. Lalele rosii in mijlocul iernii. Sunt ale mele... si le-am primit cu mare drag pentru ca mi-au fost daruite din suflet. Asta simt eu. Si le privesc si mi se pare ca sunt exact acolo unde ar trebui sa fie. Parca fiecare dintre ele are o menire pe care si-o indeplineste, pe care si-o striga pentru a ma face sa ma simt bine.
Sunt sensibile si ma sensibilizeaza si pe mine fara drept de apel. Dar sunt si puternice si mandre. Pana la urma cine ar putea spune vreodata ca lalelele rosii sunt urate sau fara farmec? Sunt o pata de culoare care nu ar putea sub nici o forma sa treaca neobservata. Dar, mai ales, pentru mine in iarna asta, sunt capete incoronate, reginele vestitoare de bine si aducatoare de curaj si emotie.
Se pare ca e randul lalelelor rosii sa imi atraga atentia si o sa-mi amintesc asta mereu. Asa cum imi amintesc de orhideele aduse de la Bangkok atunci cand am implinit 14 ani sau de trandafirii albastri care mi-au marcat un mare si definitiv pas in viata. Semnificatii mari in lucruri mici. Semnificatii pe care poate nu le vezi daca nu le cauti un pic. Semnificatiile mele pentru ca in momentul asta si in conjunctura asta poate doar eu le vad asa. Semnificatii cu care sunt super fericita pentru ca, intr-un fel, viata despre asta este, despre ceea ce te marcheaza, despre ceea ce iti imbogateste si iti innobileaza sufletul.
Lalele rosii - marile mele sperante de acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu