Iarna este pentru mine sinonim cu cartofii copti!Sunt un deliciu pe care ai mei il pregatesc cu drag in acest anotimp si pe care astazi am decis sa mi-l insusesc :) - in familie incalcarea drepturilor de autor la capitolul retete este usor trecuta cu vederea.
Teoretic gustul cel mai bun al acestor cartofi este atunci cand este ger, nu ma intrebati de ce.
Facand abstractie de acest minus, am luat cativa cartofi mari (trec peste partea cu spalatul pentru ca este oarecum evidenta) si i-am lasat in cuptor vreo ora si ceva, pana cand am considerat ca interiorul s-a copt suficient. Apoi le-am facut un "capac", am scos interiorul si l-am amestecat cu branza framantata home-made, chimen, unt si parmezan (pentru putina savoare exotica si personal touch). Cu acest amestec am umplut cojile cartofilor si i-am pus la loc in cuptor pana s-au rumenit.
I-am mancat pe nerasuflate, impreuna cu alte nebunii (fyi: carnati de curcan la gratar si salata verde).
Probabil lasand la o parte gustul nemaipomenit pe care il au (never mind me, I'm a potato addict) cel mai grozav este sentimentul de "acasa" pe care il traiesc atunci cand ii mananc in fiecare iarna, geroasa sau nu.
Am convingerea ca prima oara cand vom primi oameni dragi in viitoarea noastra noua casa, pe timp de iarna, o sa le pregatesc si lor renumitii nostri cartofi copti.
Povestea ar trebui continue cu reteta unei placinte cu carne (tot reteta de familie), pe care insa nu am apucat sa o fotografiez pentru ca a fost devorata almost entirely de iubitul meu sot :) !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu