Dintr-o pofta de colac secuiesc (Kurtos Kolac) am pornit spre Bran, unde era mare agitatie din cauza unei sarbatori populare, cu origini precrestine, numita Focul lui Sumedru. Pe langa atractiile locale, arta populara sau preparatele traditionale, ne-am desfatat cu o vizita la Castelul Bran pe care doream sa il revedem dupa ce si-a schimbat proprietarii. Departe de a fi ceea ce cred turistii straini, si anume Castelul vampirului Dracula, este un loc incarcat de istorie si cu care romanii trebuie sa se mandreasca.
Dar cum calatorului ii sade bine cu drumul, am purces catre Poiana Brasov. Hainele toamnei ne-au incantat privirile. In Poiana, lume colorata si destul de putine fitze pentru ca nu era sezon iar paparazzi nu iesisera inca la vanatoare de vedete. O plimbare cu telecabina ne-a facut sa repiram un aer care te imbata cu taria sa mai ales daca ai plamani obositi de bucurestean. Seara am stat pe prispa pesiunii pana am inghetat lemn dar apoi ne-am relaxat in cabina de dus cu hidromasaj ca premiu dupa o zi "grea".
Duminica dimineata am plecat spre cetatea Brasovului.
Brasovul este unul dintre orasele de la noi care imi este foarte drag pentru ca este mai putin romanesc. Cateva ore aici iti incarca bateriile pentru cateva saptamani bune. Am prins o vreme excelenta, un soare dogoritor care ne-a sporit bronzul. Spre stiinta, Biserica Neagra este inchisa publicului duminica. I-am admirat insa exteriorul rece si sumbru care pentru cateva momente m-a pacalit si am crezut ca ma aflu in alta tara. Spre rusinea mea pentru ca dau dovada de lipsa totala de patriotism se pare ca cel mai mult ma relaxeaza ideea ca sunt departe de Romania, chiar si prin asemanarea unui oras romanesc cu unul din strainatate. Singurei sau in compania prietenilor de nadejde, imi place la nebunie sa calatoresc si sa descopar locuri frumoase chiar si aproape de casa. Si un loc frumos este acela unde te simti bine, nu? :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu