marți, 24 februarie 2009

MAINZ Story


M-am indragostit de Mainz fara sa vreau .. de fapt ca in orice astfel de poveste, nu mi-am propus sa imi placa macar, vroiam doar sa traiesc o experienta in plus. Singurul meu contact cu Germania pana la acest moment a fost tranzitarea ei in drum spre Franta, cu 7 ani in urma, si acum, cand mi s-a oferit ocazia sa petrec cateva zile intr-un oras absolut necunoscut, nu am putut refuza. La noi se vorbeste de nemti ca despre niste persoane reci, usor indiferente si care nu cunosc caldura si ospitalitatea romaneasca. Desi nu am facut decat sa ii observ de la distanta, acesti oameni mi-au dovedit ca sunt prietenosi, binevoitori, petrecareti si poate ce m-a impresionat cel mai mult (facand si paralela cu avem la noi in tara), plini de respect si politete. Respectul nu este doar fata de semenii lor, ci fata de oricine le iese in cale si fata de tot ce ii inconjoara. Dupa un spectacol ce aniversa o sarbatoare locala, am fost placut surprinsa sa constat a doua zi de dimineata, ca singurele “gunoaie” lasate in urma erau niste confetii imense care izvorasera dintr-un tun tras de municipalitate. Cat despre spectacol, marturisesc ca m-am simtit prost pentru ca germana mea este la nivelul unui copil de gradinita si nu am putut gusta din bucuria lor. Evenimentul in sine mi-a adus aminte de spectacolele noastre de revista si ce am sesizat a fost ca se vorbea in versuri si se facea din cand aluzie la cuvinte de origine engleza. Si publicul radea, cu mic cu mare, intr-un fel molipsitor de radeam si noi parand ca gustam aceleasi glume. Desi nu intelegeam nimic, am realizat ca noi nu am aprecia un astfel de spectacol, ca ne-am pierdut inocenta si felul de a trai si vedea lucrurile in mod simplu… Probabil in zilele noastre un Constantin Tanase veritabil ar fi falimentat cu siguranta. M-am plimbat pe stradute pietruite si mi-am dat seama ca asa vedeam eu Lipscaniul nostru si centrul istoric ce se lasa atat de mult asteptat, exploatat, descoperit. Atunci mi-am dorit ca Bucurestiul sa fie micul Mainz pentru ca sigur micul Paris nu va redeveni niciodata. Iubesc Bucurestiul in continuare, pentru ca m-a infiat si pentru ca m-a invatat sa fiu puternica. Il iubesc pentru ca mi-a transmis in vene agitatia, stress-ul uneori constructiv si betoanele ce ne inconjoara. Doar m-am autointitulat la nunta noastra “mireasa betoanelor” nu? - pentru ca doream mai mult fotografii cu cladiri decat cu natura. Dar ca in orice iubire, tot iti doresti sa il poti schimba pe acela care este obiectul dragostei tale si eu mi-as dori acum, la intoarcerea in tara, sa-i pot injecta Bucurestiului meu iubit putin din ceea ce a insemnat pentru mine Mainz. Este prima oara cand imi place cum suna limba germana si cred ca as putea sa o invat desi toata viata am sustinut contrariul. Regret acum ca nu am profitat mai mult in copilarie de cunostintele lingvistice ale bunicii mele dar ma bucur ca totusi stiu cateva cuvinte care ma apropie mai mult de oameni, de oras. Poate ca ceea ce este special la acest oras este ca nu are o alura comerciala, pentru ca nefiind cu profil turistic, nimeni nu a fost fortat sa se vanda, sa isi vanda orasul, istoria. Cu mare greutate gasesti un suvenir care sa reprezinte pur si simplu orasul si inca ma intreb despre povestea ce sta la baza adoptarii “mascotei” orasului, clovnul. Dar ei nici nu au nevoie de astfel de promovare pentru ca Mainz te cucereste fara sa vrei. Ieri am auzit pentru prima oara vorba romaneasca aici, evident cu exceptia conversatiilor cu sotul meu si a gandurilor mele in timp ce hoinaream prin magazine sau printre stradutele pline de viata si de culoare. O vorba romaneasca stalcita, cu accent german, de mult uitata si iesita la iveala acum din intamplarea de a intalni aici oameni cu aceeasi origine.


Imi doresc sa ma intorc acasa doar pentru a incerca sa schimb ceva acolo, sa revin cu marile descoperiri facute aici, sa fiu ca un conquistador care se intoarce pe plaiul natal nu cu condimente sau plante noi ci cu savoarea a ceva mult mai pretios, Civilizatia si Personalitatea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu