FeTeLe MeLe

Prin curtoazia prietenei noastre de la Petalia

De cateva ori pe an, ne-am facut un obicei sa ne revedem toate trei, sa povestim, sa mancam si sa bem ceva bun (non-alcoolic, as lame as it sounds :-) ).

Asta cred ca de prin 2008, de cand am parasit pe rand compania la care lucram si unde ne-am cunoscut. Mai condimentam iesirele cu cate o nunta, un botez sau o petrecere de luat din motz pentru ca viata ne-a dat si ne da prilejuri frumoase pentru a ne reuni.

Imi place al naibii de mult relatia noastra. Este inainte de toate sincera.
Este fara asteptari absurde, fara lupta sa ne intram in gratii sau sa ne pastram prietenia, fara competitie. Pur si simplu, este. Nu ne sufocam si cred ca asta este cheia. Ne simtim bine impreuna si chimia functioneaza perfect. 

Nu am multe prietene dar cele pe care le am valoreaza inzecit. Le imbratisez cu drag si vreau sa le spun inca o data cat pretuiesc prietenia noastra!

   

iuBeSc

Iubesc verdele crud al primaverii.
Iubesc mireasma florilor ce isi zbat petalele in adierea vantului.
Iubesc zborul pufului de papadie.
Iubesc ziua de astazi si ieriul si mainele.
Iubesc atingerea calda a obrazului tau.
Iubesc sarutul dat pe furis, ca din greseala.
Iubesc imbratisarea care ma roaga sa mai raman.
Iubesc cand razi sau de suspini.
Iubesc lacrima ta sarata.
Iubesc glasul tau care ma cheama acasa.
Iubesc iubirea ce mi-o dai.

Internet source

Pierdut inocenta. Gasitorului recompensa.

Doi adolescenti se imbratisau pe bancheta din spatele a autobuzului 104. Din cand in cand se distingea in forfota calatorilor si cate un plescait de buze care isi furau cate un sarut.
Am zambit. Oare cand mi-am pierdut inocenta aceea care iti permite sa iti manifesti dragostea in public?
Intre timp - vine automat raspunsul. Maturitatea, timpul, varsta, numeste-o cum vrei, iti impune anumite restrictii pe care le adopti uneori fara sa te gandesti ca nu iti apartin, ca nu te regasesti in ele, ca ti-au fost implantate poate fara drept de apel.
Si totusi, inocenta este acolo si te asteapta sa o regasesti. Trebuie sa vrei sa o cauti sau sa gasesti persoana potrivita sa te indrume ori sa te inspire in cautarea sa.
Eu am norocul sa imi redescopar inocenta prin copilul meu. O fiinta la inceput de drum, care descopera lumea si pe sine, care inca nu are amprenta societatii adanc intiparita in sistem, o fiinta care o ia de la zero este indrumatorul perfect. Trebuie doar sa vrei sa iesi din tipare, sa te scuturi de tabuuri, sa scoti capul din turma, sa te intorci la inocenta pe care o credeai pierduta. 

Atunci, va fi usor de zis (si de facut): Iubitule, lasa-ma sa iti fur un sarut  la colt de strada, sub ochii mirati ai trecatorilor!