Fetele mele...

... sunt cele mai frumoase, cele mai destepte, cele mai haioase, CELE MAI!!! Pentru ca sunt ale mele. Sunt universul intreg si nu mi-as dori sa schimb nimic la ele. Si, chiar daca mereu zic ca nu se poate, cu fiecare zi le iubesc mai mult. Pentru ca imi seamana si nu prea, pentru ca mi le-a dat Dumnezeu in moduri pe care nici nu le-am visat, pentru ca ma surprind zilnic si imi aduc fericire in mii de culori.

Fetele mele sunt cele mai cele... pentru mine. Nu, nu ma astept ca lumea sa le vada la fel. Le mai vad asa inca vreo 4-5 persoane. In rest, pentru fiecare mama/tata/bunica/bunic ai ei/ai lui/ai lor sunt cu mult peste. Si e normal, nu? Nu sfidez lumea si nu provoc alte mamici la intrecere:"a mea face...", "a mea stie...", pentru ca nu e o competitie. Copiii sunt in mii si felurite "modele" :)))... Si imi plac toti, fiecare in felul lui unic si irepetabil, mentinand mereu locul aparte bine rezervat pentru ale mele... Pentru ca asa e firesc in natura lucrurilor.

Fetele mele nu sunt perfecte. Sunt si rasfatate, si obraznicute, mofturoase, fitoase, agitate, nazdravane, galagioase. Pot fi si nesuferite si irascibile si pot scoate pe oricine din minti cu viteza fulgerului. Eu le ador asa cum sint. Si cand le cert, si cand ridic vocea uneori la ele, si cand ma urc pe pereti pentru ca nu le mai inteleg. Nu le laud, desi vorbesc mult de ele. Si scot in evidenta lucrurile frumoase sau haioase pentru ca acestea sunt cu adevarat relevante... pe astea le port in suflet cand nu sunt langa ele. N-am nici o itentie de a ma da mare ostentativ si nu le scot la inaintare pentru ca asa da bine. Doar ca ele ma definesc in momentul asta, lumea mea toata e cu si despre ele. Si-atunci... Incerc doar sa nu plictisesc pe cine nu intereseaza. Pentru ca sunt constienta ca lumea in general nu a inceput si nici nu se termina cu ele si nu e ca si cum nu sunt alte milioane de copii frumosi, inteligenti, haiosi, copii care invata sa spuna mama sau sa o descrie pe mama in prima lor compunere, copii care fac primii pasi... sau ceva mai multi prin toate colturile lumii.

Dragostea mea nu se masoara in cum si cat le admira si le lauda lumea. Nu ma uit la numarul de Like-uri si nici la cine le da! (Scuze daca e o jignire asta!) Cel mai bine si mai real eu si ele, noi ca familie, ne desfasuram sentimentele la noi acasa, intre gardurile noastre, ca sa zic asa. Aici conteaza ce stim noi in intimitatea noastra, oricum s-ar intampla sa fim - ciufulite/i, imbracate/i aiurea, cu nazuri, cu chef(uri) sau fara, relaxati si linistiti ca oricum e mai bine sa nu ne stie chiar toata lumea.

Si chiar sunt relativ putini cei care ne surprind in elementul nostru... Si cei pe care fetele ii primesc cu bratele deschise si ii "chinuie" la foc mocnit cu atentia si sufocarea lor. Sint putini cei in fata carora ele se deschid, autentic si fara rezerve... si pentru mine asta e ceva! Aici sunt cateva ipostaze - http://tmsphotography.zenfolio.com/p636759163 Si ii multumim lui Mihai ca a stiut sa le redea atat de bine!! E importanta veselia si fericirea chipurilor. Si pentru asta sunt eu impacata si recunoscatoare... Cine le stie si le iubeste o face oricum, nu e nevoie sa mai cer eu ceva. Multumesc doar din suflet... Si in continuare prefer sa cred ca mai mult in privat si mai putin de ochii lumii e mult mai bine.