Ce bine o fi...

… sa n-ai nici o grija pe lume. Sa adormi zambind dimineata cand soarele abia iti patrunde prin fereastra. Sa visezi fara sa stii de ce, dar sa continui sa zambesti in somn si sa iti misti manutele incercand sa iti atingi visele ca sa le intelegi. Si cu fiecare vis sa incepi sa patrunzi lumea din ce in ce mai bine si sa se vada pe chipul tau bucuria fiecarei mici realizari.
Iar oftatul, grijile si temerile, sa dispara toate cand simti mangaierile si siguranta mainilor care te protejeaza. E bine sa nu te gandesti, ci doar sa simti. Sa nu iti treaca niciodata prin capsor ca ceva rau ti s-ar putea intampla. Sa te trezesti si sa incepi sa razi, sa dai din maini si din picioruse incercand sa te ridici si sa pornesti in propria ta explorare fara sa cunosti ce inseamna barierele si limitele.
Ar fi si mai bine daca ti-ai da seama atunci, pe moment ca e poate cea mai privilegiata perioada din viata ta. Esti un mic zeu si toata lumea se inchina la picioarele tale. Poti vindeca rani, poti schimba vieti, poti face diferenta. Si toate astea fara efort, fara ca macar sa ai constiinta a ceea ce poti realiza. Poate tocmai asta e – daca ai fi constient, nu ai mai putea produce acelasi efect. Si totusi… Ce bine o fi sa n-ai nici o grija pe lume… si sa fii constient de asta.