Pana una-alta, mai am urmatoarele lamuriri:
- Nu sunt dezamagita ca am 2 fete. Doamne fereste! Am sustinut sus si tare ca o sa am baiat petru ca asta am crezut eu dintotdeauna – ca voi avea 2 copii, fata si baiat. La mine mitul ala cu “o mama simte ceea ce urmeaza sa nasca” pentru mine nu este valabil insa. :) Asta nu inseamna ca sunt suparata sau ca am frustrari pe tema asta! Pentru mine, si pentru oricine cred, important e ca un copil sau cei 2, 3, 10 copii sa fie sanatosi si sa se dezvolte frumos, sa fie alaturi de parintii lor in armonie pentru o perioada cat mai lunga de timp. Fetele mele au fost si sunt foarte dorite si o sa ma asigur ca asta vor simti la fiecare pas al existentei lor.
- Da, ma duc din nou sa nasc la privat. Nu pentru ca sunt vreo snoaba sau pentru ca ne permitem neaparat. Pana la urma, desi mi s-a parut amuzanta ideea de Early Booking, e chiar de mare ajutor plata in rate. Prima data lucrurile asa au evoluat. Nu stiam la ce sa ma astept, dar nu prea am avut de ales. Acum merg pe aceeasi linie pentru ca asa mi-a fost mai bine. Daca as fi avut experiente neplacute, le-as fi spus si poate as fi avut alte pareri. Dar incerc sa fiu obiectiva. De fapt, de mai bine de 4 ani cred, nu am mai calcat intr-un spital sau intr-o clinica de stat pentru mine sau ai mei. Prefer sa platesc si sa am pretentii, mi se pare normal si de bun-simt sa fiu tratata omeneste si nu ignorata sau, mai rau, jignita. Nu spun ca serviciile private sunt de nota 10+. Si nu contest faptul ca si la stat sunt medici foarte buni… poate mai buni. Pana la urma lucrurile mai depind si de noroc, de momente faste sau nefaste, de conjuncturi… habar n-am! In general parerea mea e ca in nimic si niciunde nu exista garantii, ca putem incerca sa alegem dupa cum socotim ca e mai bine, dar ca lucrurile se intampla asa cum trebuie, ca isi au rostul lor si ca mai mult ne e dat sa le acceptam decat sa le controlam.
- Nu sunt experta in nimic, desi am avut fel de fel de experiente. Nu am pretentia ca ceea ce am ales eu sau ceea ce spun eu e neaparat bine sau corect. Nu vreau sa ma bag singura in seama cu sfaturi, pareri, sentinte… nu vreau sa imi satisfac nici macar curiozitatile, chiar daca uneori le am. Iar daca sunt intrebata, spun ceea ce stiu si ceea ce mi s-a intamplat sau alternativele care am auzit ca se pot intampla. Imi place sa cred ca nu influentez, ci dau niste coordonate care ar putea ajuta pe cineva sa ia o decizie. Asta intentionez cel putin! Asa ca, daca uneori fac mai mult decat asta, daca depasesc limite sau exagerez prin entuziasm, imi cer scuze.
- E adevarat ca sunt putin “cazuta” fizic. Am o lista lunga de “avarieri” si stiu ca mai urmeaza. Adica o sa mai sufar diverse si o sa mai am de tras o perioada pana o sa pot sa incep sa ma auto-renovez si sa ma pun bine pe picioare. Abia astept momentul in care o sa scap de pastile, dar si de dureri, de efecte secundare, de stari de rau si, mai ales momentul in care o sa-mi pot recapata controlul asupra propriului corp fara sa imi fie teama ca il pun in primejdie pe al altcuiva. Nu sunt rau acum, dar nici grozav. Dar nu renunt, nu imi plang de mila si sper sa nu cad in nici un soi de depresie in legatura mai mica sau mai mare cu nasterea. O sa trag de mine sa reusesc… si mai vorbim peste 1 an pe vremea asta!
Va urma… sau poate nu. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu