... cate putem invata! Acum doua zile am fost la control la
pediatrie. Asteptam cu pitica mea sa intram in cabinet. Stateam amandoua de
vorba pe canapea. :) In momente din astea nu prea realizam ce se intampla in
jurul nostru. Dar… e cineva care poate trece cu vederea un VIP care isi face aparitia
intr-o incinta/incapere sau ce-o mai fi ea?
Nu, nu e vorba de un VIP in adevaratul sens
al cuvantului, ci de unul prin atitudine. Vorbesc despre o doamna de vreo 40 de ani, sau cel putin cam
atat ii indica fata, supla, foarte bine imbracata, care vorbea la telefon
intr-un mod foarte afectat… probleme de afaceri foarte importante de buna
seama. Copilul, un baiat la vreo 7-8 ani, mergea in urma ei. S-a asezat pe un
calut de plastic si si-a indreptat privirea spre ecranul televizorului. Logic!
Copiii cred ca simt atractie automata in fata desenelor animate. Ignorare
mama-copil reciproca timp de cateva minute… fiecare cu treaba ei/lui. Apoi mama
a intrat lenes in cabinetul doctorului. Si-a lasat geanta, haina… culmea si
telefonul!! Si si-a dat seama ca ii lipseste copilul. S-a intors in usa si l-a
strigat. El nu a reactionat. A 2-a tentativa a fost deja: “Mai, baiatule tu
esti lovit??”. Pe mine chiar m-a lovit in moalele capului. Mi s-a parut dur si
urat. Copilul insa in continuare nu reactiona. Si mi s-a parut grav! Nu
neaparat modul de adresare, cat faptul ca probabil baietelul ala era deja
obisnuit cu astfel de formulari si devenise imun la ele. Avea o fata atat de
impasibila!! Probabil ca intr-o oarecare masura de vina erau si desenele. Si
Arina mai ramane uneori absorbita in lumea lor si nu-mi raspunde sau mai
ignora. Dar cum sa ii spun ca e “lovita”? Ca ar intelege ea din asta? In plus,
in urma unei alte ne-reactii, mama cu pricina a mers direct la pusti si l-a
apucat de un brat, apoi l-a tras cu forta. Impresia mea a fost ca el ii incurca
in mod clar programul, ca ea nu avea nici o grija fata de el… oare nu era nici
bolnav?? Sau de ce l-o fi adus acolo?! Ca la 7-8 ani mai rar controale de rutina!
Nu e usor sa cresti un copil. Dimpotriva!
Necesita multa atentie, rabdare, timp… si mai ales iubire. Si nici nu ar trebui
sa judecam alti parinti pentru ca facem greseli cu totii. Dar totusi… mai bine
m-ar creste si m-ar invata copilul pe mine decat sa il tratez eu asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu