Nu va cumparati ceas cu cuc!

Faceti copii! :) Fii-mea a mare s-a trezit ieri-noapte cu precizie elvetiana - la 12.47, 1.47, 2.47… La 3.30 s-a trezit cealalta, a mancat putin si apoi, pana la 4, a vorbit singura la ea in patut: “Ooooo!”, “Aaaaa!”. Iar mie ochii imi faceau ca la desene – inchis-deschis. Si creierul mi se reseta cu fiecare schimbare de tonalitate. Si la fiecare resetare incepea cu “Ce puii mei nu sunt surda?” sau “Sa le lipesc guritele cu Superglue sau cu banda adeziva?”

E clar ca s-au vorbit intre ele! Sau ca le-a afectat furtuna solara taman noaptea!! Sau ca tati isi ia o bataie zdravana daca mai furnizeaza pe ascuns ciocolata la 9.30 seara! Ca domnisoara “tati mie imi da!” profita!

Serios vorbind… nu stiu ce le-a apucat. Dar eu m-am simtit ca un soldat la instructie- drepti! culcat! drepti! culcat! La un moment dat am simtit ca la un “culcat!” din asta n-o sa ma mai pot ridica. Si-asa sunt schioapa si cocosata, n-ar fi fost problema sa mai raman si intepenita.

Pare ca ma plang??? Nuuu! Antrenamentele astea ma mentin tanara si in forma. Atat de in forma ca uneori nici nu imi mai vine sa ma culc. Si-asa mi-am pierdut toata demnitatea!! Nu va imaginati cum e sa va rugati in fata unui copil de 3 ani: “Mi-e somn! Vreau si eu sa dorm!” “Nu!!! Stai aici!”

In concluzie sadicele mele se numesc acum Taz si Bosu’. Iar eu noaptea cant:

“Try to understand that I'm
Trying to make a move just to stay in the game
I try to stay awake and remember my name
But everybody's changing
And I don't feel the same.”