Despre jumatatea plina a paharului

De cativa ani (poate de cand am schimbat un anume prefix) am invatat sa pretuiesc mai mult ceea ce am primit de la viata si sa ma bucur intotdeauna de partea plina a paharului. Mai stiti bancul cu cei doi copii, unul optimist si celalalt pesimist pe care l-am postat acum ceva vreme, nu-i asa?

Ei bine, dupa ce multa vreme am trecut in fata lumii si a mea, drept o acritura, o anti-sociala si o nemultumita in general (fara motiv, dar atat ma ducea pe mine capusorul la timpul ala)  am decis ca viata trebuie imbratisata intai de toate cu optimism pentru ca doar o viata avem sau cel putin de una ne amintim si e pacat sa trecem prin ea altfel decat cu voiosie si cu speranta in mai bine.

Si uite asa am inceput sa invat sa zambesc mai des, sa observ ca Bucurestiul nu e doar betoane dar si salcami si tei si iasomie si parcuri si oameni care se tin de mana, am invatat sa pretuiesc ce am si sa nu imi fie teama de cuvinte magice precum Te iubesc de care poti face exces cat cuprinde atata vreme cat este rostit din suflet.
Asa ca va spun si voua cum m-a invatat si pe mine mama, sa lasati grijile deoparte, sa va insotiti doar de oameni frumosi si dragi, sa pretuiti fiecare moment si fiecare persoana ce va sta alaturi, sa iubiti si sa va lasati iubiti si asa viata o sa va daruiasca lucruri frumoase pentru ca veti degaja numai energie pozitiva! Si asa, paharul vostru o sa aiba mereu o jumatate plina!