Aseara, de exemplu, cand am ajuns acasa… nici nu mai stiu ce voia de la mine!! Mi s-a sters totul instant din creier cand am auzit-o ca zice “mami a mea, ubita mea!”. Pai ce-as putea sa-mi doresc mai bun si mai frumos? Sa nu mai spun ca prinde toate minunile din zbor si ti le strecoara la corazon (ca tot e de actualitate) exact atunci cand e cazul, de parca strategiile au fost create de ea si pentru ea.
La vreun sfert de ora ma striga “Mami!”. „Da!“, ii zic. Face o pauza in care o vad ca mustaceste… si ma studiaza. Si-apoi foarte cursiv si natural: “eci opilu’ meu?” (In caz ca nu se intelege, traducerea ar fi “esti copilu’ meu?”). M-a lasat cu gura cascata intrebarea in sine, venita dintr-o data si in premiera, si m-a socat si sa realizez faptul ca era foarte constienta de efectul pe care il are asupra mea. A ras, ne-am dragalit un pic… si peste 10 minute m-a intrebat din nou, de parca descoperise ca amandoua avem un nou cod secret care ne ajuta pe-amandoua la o comunicare dincolo de orice limite si la o dragoste care nu ar putea fi exprimata mai clar si mai relevant.
Azi intrebarea s-a transformat in “eci eatanu’ meu?” – reproducerea este aproximativa, dar echivalenta cu “esti prietenul meu?”… asta pentru ca inca nu face foarte bine distinctia intre feminin si masculin… si, ce-i drept, deocamdata e mai funny asa. Iar concluzia e ca sunt si iubita si mami si prietena si tot ce mai vrea ea si mai are nevoie… si abia astept sa vad, sau mai degraba sa aud, ce mai zice.
A, smecherie suprema – la masa se uita la farfuria ei cu mancare de fasole verde, se uita la cea cu sarmale a vecinului de masa si foarte serioasa intreaba “tati, ei acem chimb?” Ce poti sa mai spui sau cum sa refuzi?!? Ei au mancat sarmale si mami fasolea verde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu