Traume II

Nimic nu e mai important pe lume decat sanatatea buburuzei din dotare. Am mai zis asta si cred ca orice parinte intelege foarte bine ce vreau sa spun. Cum da semne ca ii e putin rau, cum te panichezi si incepi sa te gandesti care e cea mai rapida si mai buna solutie. Primul instinct e sa alergi la doctor… cu atat mai mult cu cat intotdeauna exista in jur observatori care isi dau cu parerea, iti vorbesc de alte cazuri si te cam influenteaza. Adica Doamne fereste sa fie ceva grav si tu sa nu fi luat masuri din prima clipa!

Nu se intampla mereu, dar de cele mai multe ori, pentru a gasi linistea mergi la control… sau cel putin eu asa fac. Rar aplic tratamente dupa ureche. Am testat in 2 ani si 7 luni cred ca peste 20 de pediatri de toate felurile – tineri, batrani, barbati, femei, doctori specialisti si doctori primari… Si am plecat de la ei de cele mai multe ori dezamagita. Asta pentru ca nu mi-am simtit copilul mai in siguranta dupa vizitele respective. Nu pun la socoteala costul consultatiei, nici pe cel al analizelor facute la urgenta. Nu mai spun de bani grei aruncati aiurea pe tot felul de siropuri si picaturi si prafuri pe care i le administrez copilului mai mult cu forta si care uneori nici macar nu isi fac efectul. Pana la urma sanatatea copilului face cat toti banii din lume si mult mai mult. Nu mai iau in considerare orele petrecute in sala de asteptare… pentru ca mai nou asta se intampla si la privat, nu numai la stat. Si incerc sa trec peste faptul ca de fiecare data copilul se sperie si plange, fie pentru ca doctorita e prea dura, fie ca e prea grabita si o ia prea repede... nu mai vreau sa imi aduc aminte de cea care a zgariat-o! Dar cum ne descurcam cu faptul ca mergem pentru un lucru si in cateva zile observam ca trebuie sa tratam alt lucru – fie ca se iau virusi si microbi de la atata asteptat intr-o clinica, fie ca tratamentul care ti s-a dat initial are efecte secundare?!? Si iar mergem si luam alta reteta si cumparam alte siropuri si alte picaturi si alte prafuri… Si parca in permanenta copiii sunt bolnavi de ceva, iar cercul vicios ne stapaneste cu totul.

In plus, aproape de fiecare data te fac sa crezi ca situatia e atat de grava, ca trebuie musai sa urmezi tratamentul intocmai iar, daca le spui cumva altceva decat dicteaza ei in unanimitate, tu esti parinte prost si iresponsabil. Dar pentru panica si agitatia pe care te fac sa le simti si pe care le transmiti fara sa vrei copilului, cine compenseaza? Pentru sperietura si gandurile pe care ti le faci asteptand sa intri, cine plateste? Nu spun ca nu trebuie mers niciodata la doctor, nu spun ca anumite indicatii nu trebuie urmate si ca nu se salveaza vieti uneori. Dar am observat o tendinta spre exagerare. Se prescriu vaccinuri si medicamente cu prea multa usurinta. Prea multe vitamine si tot felul de chestii pentru imunitate. Imi alerg copilul prin casa sa ia un sirop groaznic la gust care ii provoaca stare de voma ca sa ce?? Mananca ce trebuie, se odihneste si sta afara in curte la aer… iar daca e sa se imbolnaveasca, oricum o face… pentru ca toti o fac sub o forma sau alta. Dar presupun ca trebuie sa iasa bani si din tot felul de prostii vandute credulilor, se dezvolta afaceri, doctorii au si ei comisioanele lor…

Se prea poate sa fiu inca marcata de evenimentele saptamanii… dar asta o datorez tot sistemului si felului in care se cam face medicina la noi in ziua de azi. Si sincer nu stiu daca o sa mai am rabdare cu urmatorul pediatru cu care o sa am de-a face.