Cred ca de multe
ori ne pierdem timpul cautand explicatii, despicand firul in 4, punandu-ne in
situatia altora pentru a-i intelege mai bine, lamentandu-ne si asa, in graba de a judeca prea
mult, pierdem si esentialul, uitam sa traim cu adevarat si sa ne bucuram de
ceea ce mi se ofera.
De ce sa ne
vaitam cat de urata este ziua de luni (nu am inteles niciodata ce are lumea in
general cu aceasta zi si de ce este atat de ponegrita) cand putem sa ne bucuram
de o noua saptamana, cand putem sa facem ceva deosebit in aceasta zi astfel
incat sa o marcam si sa ii dam o alta forma si o alta culoare care sa o scoata
din the black list?
De ce sa ne
uitam cu incrancenare la prognoza meteo in loc sa ne lasam surprinsi si sa
dansam in ploaie daca ni se iveste ocazia?
De ce sa ne
lamentam ca nu avem cel mai mare salariu din companie cand lucrurile cu
adevarat de pret nu pot fi exprimate in nicio moneda?
De ce sa ne
intrebam la nesfarsit de ce anumite persoane nu mai sunt aproape de sufletul
nostru si cu ce am gresit fata de o anume relatie care a ajuns in ice age, in
loc sa ne bucuram de ceilalti care ne inconjoara si care ne ofera confort si
echilibru fara sa ceara nimic in schimb?
De ce sa ne
preocupam doar sa aratam bine cand putem sa oferim aceeasi grija si sufletului
pe care il gazduim?
De ce sa
regretam ca nu am spus cuiva drag cat tinem la el, la momentul potrivit, cand
putem sa il sufocam cu dragostea si atentia noastra zi de zi, ceas de ceas?
Eu va invit, asa
cum fac mereu de cand sunt in epoca Zen (whatever that means :D), sa va bucurati de ce aveti, cat aveti
si sa pretuiti fiecare clipa, fiecare om, fiecare gest.
Am gasit astazi un
citat care mi-a placut teribil si m-am gandit sa mi-l insusesc si sa vi-l
impartasesc si voua, ca cine stie, poate este molipsitor:
“Da sansa
fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa din viata ta. – Mark Twain.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu