Despre oameni III

Week-end-ul trecut am fost pe Valea Avrigului, intr-o oaza cu mult aer curat si liniste. A fost o evadare intr-o lume care combina noul si vechiul, modernul si traditia, simplitatea si totusi ideea de a nu-ti lipsi nimic.

Locul in sine are multe de oferit, dar oamenii sunt in special cei care fac diferenta. Nu unul sau doi anume, ci oamenii din zona in general. Au un fel aparte de a nu te ignora care pentru mine cel putin, crescuta si adaptata la un mediu haotic si solicitant, a insemnat pe rand surpriza, interes si pana la urma acceptare si bucuria ca se poate totusi si altfel. Ca oaspete, prin definitie, e normal sa simti atentie, dar una e sa o primesti la pachet cu sinceritate si zambet autentic, si alta e sa constientizezi ca platesti pentru ea si ti se cuvine.  

Pe scurt am intalnit oameni prietenosi, familiari, vorbareti, deschisi, saritori, veseli, respectuosi. Ca sunt mai calmi si mai relaxati mai auzisem, dar mi-am dat seama ca uneori chiar nu strica sa incetinesti ritmul si sa pui putin ordine in prioritati, in sistemul de valori, sa cantaresti mai bine ce conteaza si ce nu. Muncesc foarte mult oamenii aceia si rezultatele se vad din plin peste tot si in toate. Si e foarte bine ca isi invata copiii de mici sa fie responsabili, uniti si dedicati mediului in care cresc si de care trebuie sa aiba grija mai departe.

E frumos sa vezi generatii care cred in aceleasi lucruri. Nu pare sa fie o chestiune de “n-au incotro”, ci una de alegere. A fost o perioada in care nu intelegeam cum de pot oamenii sa traiasca in comunitati mici si atat de linistite incat abia inainteaza in timp, fara tehnologie, fara diversitate, fara multiple posibilitati. Acum imi dau seama ca, in goana nebuna pe care o traim noi, astialalti, riscam sa pierdem mult mai mult pentru ca, probabil in fiecare zi, scapam din esential pe drum. 

Va recomand Ghiocelul de Avrig!