Fix acum 3 saptamani am fost sa
imi fac niste analize de sange (don’t panic, regular check) si m-am imbogatit
cu o imensa vanataie.
Am trecut de la stadiul de furie,
la cel de mirare si apoi am ajuns la resemnare. Aveam sa convietuim ceva vreme,
asa ca am decis sa ne acceptam reciproc.
Dupa calculele mele, m-am gandit
ca ma va insoti cam 3 saptamani si ca am timp suficient sa ne si imprietenim.
Mi-am facut planuri marete legate de aceasta noua relatie din viata mea: aveam
sa ii fac poze si sa ii surprind toate stadiile de evolutie, aveam sa imi
amintesc de orele de Medicina Legala din facultate pentru ca echimoza este un
fel de cameleon care iti poate povesti multe in functie de culoarea pe care o
poarta la un moment dat, aveam sa o port triumfal ca pe un trofeu al curajului
meu, aveam sa o asortez cu tinutele purtate si ea, ea avea sa ma insoteasca in
tot acest timp in aceasta simbioza perfecta.
Timpul a trecut incet si repede
totodata, eu am fost prinsa cu jobul, cu prietenii, cu alte activitati si ea in
tot acest timp si-a vazut de drumul sau, de la vinetiu la galben. Intr-o zi am
constatat cu stupoare ca abia se mai vede. M-a cuprins panica. Cand oare a
trecut timpul? Cum de nu am reusit sa facem impreuna nimic din ce ne
propusesem? Ce mai pot face acum? Baiatul acela (a.k.a. Horatiu) de la care ni
se trage expresia Carpe Diem, posibil sa fi stiut ceva.
Mi-am luat ramas bun de la
amintirea acelei pete de culoare si am tras niste invataminte despre viata in
general.
Trebuie sa ne bucuram de ceea ce
avem si de ceea ce ne inconjoara, aici si acum, pentru ca pana la urma,
prezentul este tot ce conteaza.
Trebuie sa invatam sa nu amanam
la nesfarsit ceea ce putem face astazi pentru ca maine este uneori prea tarziu.
De asta nu trebuie sa ezitam sa
fim alaturi de cei dragi, sa le daruim un sarut sau o imbratisare sau o vorba
buna atunci cand simtim si mai ales atunci cand au nevoie de toate acestea.
De asta trebuie sa invatam sa nu ne
lasam dusi de valtoarea cotidianului si sa pretium oamenii frumosi ce ne inconjoara
si clipele primite in dar.
Trebuie sa iubim viata in general
si sa ne lasam iubiti de ea si sa ne bucuram si de cele mai marunte lucruri, la timpul potrivit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu