iuBeSc

Iubesc verdele crud al primaverii.
Iubesc mireasma florilor ce isi zbat petalele in adierea vantului.
Iubesc zborul pufului de papadie.
Iubesc ziua de astazi si ieriul si mainele.
Iubesc atingerea calda a obrazului tau.
Iubesc sarutul dat pe furis, ca din greseala.
Iubesc imbratisarea care ma roaga sa mai raman.
Iubesc cand razi sau de suspini.
Iubesc lacrima ta sarata.
Iubesc glasul tau care ma cheama acasa.
Iubesc iubirea ce mi-o dai.

Internet source

Pierdut inocenta. Gasitorului recompensa.

Doi adolescenti se imbratisau pe bancheta din spatele a autobuzului 104. Din cand in cand se distingea in forfota calatorilor si cate un plescait de buze care isi furau cate un sarut.
Am zambit. Oare cand mi-am pierdut inocenta aceea care iti permite sa iti manifesti dragostea in public?
Intre timp - vine automat raspunsul. Maturitatea, timpul, varsta, numeste-o cum vrei, iti impune anumite restrictii pe care le adopti uneori fara sa te gandesti ca nu iti apartin, ca nu te regasesti in ele, ca ti-au fost implantate poate fara drept de apel.
Si totusi, inocenta este acolo si te asteapta sa o regasesti. Trebuie sa vrei sa o cauti sau sa gasesti persoana potrivita sa te indrume ori sa te inspire in cautarea sa.
Eu am norocul sa imi redescopar inocenta prin copilul meu. O fiinta la inceput de drum, care descopera lumea si pe sine, care inca nu are amprenta societatii adanc intiparita in sistem, o fiinta care o ia de la zero este indrumatorul perfect. Trebuie doar sa vrei sa iesi din tipare, sa te scuturi de tabuuri, sa scoti capul din turma, sa te intorci la inocenta pe care o credeai pierduta. 

Atunci, va fi usor de zis (si de facut): Iubitule, lasa-ma sa iti fur un sarut  la colt de strada, sub ochii mirati ai trecatorilor!