Cafeneaua vieneză

Multumesc!

2012-02-14T13:06:00.007+02:00

Este atat de simplu sa iei iarna asta ca pe ceva personal dar este si la fel de simplu sa privesti lucrurile degajat, ca si cum tot raul duce cumva, chiar si pe cai ascunse, la un bine (atentie, ma refer strict la iarna experimentata in capitala). Eu am decis sa imi exprim opinia despre iarna, multumind pentru ce am primit :-) Hai sa vedem ce a iesit:

Multumesc tuturor celor care s-au plans ca avem o iarna fara zapada pentru ca uite cineva acolo sus ii iubeste si le-a indeplinit dorinta arzatoare!

Multumesc pentru ca iarna viitoare voi avea cizme noi ca cele de anul acesta au iesit prea vatamate dupa ziua de ieri cand le-am invatat sa inoate prin zapada!

Multumesc ca statia de la Unirii este aproape de casa ca altfel nu stiu cat as mai fi mers pe jos aseara!

Multumesc lui barbata-miu care a insistat acum 2 luni cand era cald si bine sa imi cumpar bocanci!

Multumesc d-lui Hans Christian Andersen care daca nu ar fi dat zapezii o alura de poveste probabil am fi privit iarna cu ochi mai putin ingaduitori!

Multumesc lui Mos Craciun care mi-a adus cadou, anul ce a trecut, un trepied si asa pot iesi mai usor la poze de poveste in acest week-end!

Multumesc primaverii ca s-a gandit sa urmeze imediat iernii!

Multumesc si mie ca am facut bunatati in week-end-ul trecut si ieri cand am ajuns acasa m-am putut desfata cu ele (jumatate de tava de ciocolata = gone in 60 seconds, hai nu chiar, dar pe aproape)!

Multumesc nametilor si autoritatilor si comunitatii ca daca ar fi dat zapada de pe trotuare sau daca ar fi dat in folosinta mai multe mijloace de transport in comun as fi ajuns acasa fresh si ar fi trebuit sa pedalez vreo ora dupa atata ciocolata, pe cand asa, dupa atata sport prin zapada nu a mai fost nevoie de nicio bicicleta!

Multumesc celor de la Zara care ma binedispun cand admir colectia de pantofi si in special cea de sandale!

Multumesc alor mei ca m-au facut optimista!

Aseara, pe Unirii, in drum spre casa

Astazi, pe Goga, in drum spre birou

PS: scuzati calitatea fotografiilor dar atat imi poate telefonul :-)

Blogger's fashion tips: Cu criza'n cap

2012-02-12T19:57:00.057+02:00

Cred ca ti s-a intamplat de multe ori sa ai garderoba plina si sa nu stii cum sa te imbraci pentru ca pur si simplu piesele in individualitatea lor nu se potrivesc astfel incat sa formeze un outfit corespunzator, nu-i asa?
Cum trecutul nu il putem remedia, putem cel putin sa avem grija pe viitor sa ne disciplinam putin stilul de a cumpara, nu de alta dar mai e si "criza" si ar fi pacat sa ne consumam resursele cu alegeri gresite!
Nu stiu sincer daca la baieti se aplica aceleasi reguli de aceea ma voi adresa fetelor in special, nu de alta dar stiu prea bine ca pe mine ma ia adesea valul cand vine vorba de shopping!
Am incropit in cele ce urmeaza cateva reguli pe care am promis ca din 2012 le voi urma cu sfintenie, mai ales ca daca vine si apocalipsa trebuie sa ma gaseasca bine imbracata:

1. Nu cumpara niciodata sub impulsul de moment! Aici am avea 3 subcategorii, respectiv:

a) Nu cumpara doar pentru ca iti place o anumita piesa vestimentara. Anul trecut mi-am luat o camasa din denim de la H&M. Frumoasa, croita bine, cambrata. Am ajuns acasa si am constatat ca habar nu am cum sa o port fara a arata ca un cowboy. Mai grav este ca acesta este doar un exemplu de lucruri care atarna pe umerase pentru ca le-am cumparat ca pareau dragute si imi veneau bine dar nu m-am gandit ca acasa nu am alte surate cu care sa le combin sa iasa o tinuta fashionable.

Ti-ai dorit din copilarie o poseta portocalie si acum ai gasit-o? Gandeste-te de doua ori daca ai la ce sa o porti sau cumpara impreuna cu aceasta un accesoriu sau piesa vestimentara care sa intregeasca tinuta.

Sfat: gandeste in ansamblu, fa inventarul garderobei existente atunci cand cumperi doar o piesa vestimentara sau cumpara o tinuta completa inca de la inceput ca sa nu mai ai problema hainelor ce vor muri fete batrane la tine in dulap.

b) Nu cumpara ceva doar pentru ca ai vazut ca pe altcineva acel lucru vine foarte bine.
Cand vezi ceva la altii pare din start mai interesant si de aici tendinta de a copia. Nimeni nu spune sa nu iti cumeri si tu bluza de la Mango pe care o poarta jumate din firma pentru ca iti vine al naibii de bine, dar incearca sa ii dai o nota personala, sa nu para ceva tras la indigo. La fel, daca ceva arata bine pe o alta persoana poate silueta ta nu iti permite sa porti acel outfit, asa ca alege cu cap.

Sfat: Cand admiri o tinuta de pe catwalk sau dintr-o revista sau purtata de tipa misto de la Marketing, nu te grabi sa o cumperi doar pe aceste criterii si incearca sa vezi inainte daca tie ti s-ar potrivi ca silueta sau stil.

c) Nu cumpara doar pentru ca un produs este la reducere.
Toata lumea iubeste reducerile, se stie! Si pe toti ne prostesc la un moment dat si ajungem sa aruncam cu banii doar pentru ca ceva era redus nu pentru ca avem nevoie sau ne place cu adevarat. Daca ai asteptat o iarna intreaga sa se reduca acel minunat cojocel si ai avut norocul sa il gasesti cu o reducere simtitoare si culmea ai gasit si numarul tau, daca esti convinsa ca este "the one" si la anul nu vei afirma ca e out of fashion si il vei pune pe hold pana revine moda, nu ezita sa il achizitionezi. Daca ai dubii insa, mai bine abtine-te.

De multe ori un produs la pret intreg concureaza de minune cu doua sau trei la pret redus.

Sfat: cantareste bine daca nu cumva cumparand un produs, la mega reducere, dar pe care nu il vei purta in veci, nu inseamna de fapt ca ai fi mai castigata daca ai cumpara ceva care sa iti placa sau sa iti trebuiasca desi e la pret intreg.

2. Intotdeauna probeaza sau daca nu ai chef sau esti in graba, cere si pastreaza bonul fiscal.
Acesta este sfatul pe care il dau pentru din graba sau comoditate nu probam sau rupem bonul inainte de a proba tinuta si ramanem stuked cu ea.

3. Invata ca atunci cand primesti un cadou care nu iti place, nu iti vine ca marime sau nu ti se potriveste ca si stil, sa rogi daruitorul fie sa iti dea bonul sa poti schimba produsul, fie sa iti schimbe chiar el ceea ce ti-a cumparat.
Cate cadouri care nu ti-au placut sau nu ti-au venit ai primit de-a lungul vietii? Nu-i asa ca de rusine, nu ai zis nimic si ai preferat sa le depozitezi intr-un colt de dressing sau sa le da faci cadou mai departe?
Stim cu totii ca gusturile nu se discuta si ca fiecare are o apreciere diferita asupra lucrurilor. Apoi de unde sa stie cineva ca tu ai o aversitate ascunsa pentru carouri, de exemplu? De aici si cadourile "ratate" cum le zic eu.

Sfat: nu te sfii sa spui ce gandesti sau macar invata sa te exprimi cu perdea daca nu vrei sa ii spui omului in fata ca acea camasa e de scolarita si ca buletinul tau arata o varsta care sa iti permita sa porti si ceva mai indraznet. Sa nu iti fie rusine sa ceri bonul sau sa il rogi pe cel ce ti-a facut cadoul sa ti-l schimbe cu altceva, eventual indicat de tine (pentru siguranta), gasind un motiv elegant si politicos. Cred ca cel care ti-a facut darul se va bucura mai mult sa il schimbe si sa iti ia ceva ce iti vine bine si iti place decat sa stie ca gestul sau initial nu a fost apreciat.

4. Perioada culoarea "x". Cred ca mai toate am facut o pasiune la un moment dat pentru cate o culoare. Am trecut de la perioada verde, la cea rosie, la turcoaz si tot asa. Si stim ce inseamna asta: adunam ca o furnica haine si accesorii de aceeasi culoare sau nuanta si naiba mai stie apoi cum sa le poarte si sa le asorteze.
Ok si Picasso a avut perioada sa albastra sau roz, dar la el era alta situatie si noi trebuie sa avem grija si masura in tot ce facem. Daca ne luam 10 bluze, 2 perechi de pantofi cu toc si o pereche de balerini, o vesta, o poseta de umar si 2 tascute, 3 fuste si 5 pantaloni toate verde brotacel s-a cam rupt filmul si greu cineva se mai poate incumeta sa faca ordine la tine in dulap si sa vina cu idei inovatoare cu privire la o tinuta corecta si placuta.

Sfat: O pasiune nu trebuie sa te domine ci sa o domini tu pe ea si sa alegi cu masura, cu cap si cu mult gust nu doar piesele vestimentare dar si accesoriile pe care le porti.

Ce pot sa mai spun altceva, decat faceti alegerile corecte si sa aveti spor la shopping!

Ciocolata de casa

2012-02-12T18:48:00.024+02:00

Ciocolata de casa a fost intotdeauna desertul pe care le-am considerat deosebit, rafinat si greu de facut :) .

Acum multi ani am gasit reteta intr-o revista si am incercat-o. A fost partial un fiasco pentru ca desi gustul era cel care imi amintea de copilarie, consistenta era cea de Nutella (care oricat ar fi de minunata nu corespundea cu ce trebuia sa iasa ca urmare a punerii in aplicare a retetei respective)

Astazi, la 8 ani distanta, am incercat aceeasi reteta dar am adus ajustari la ingrediente si la capitolul rabdare (care imi lipsise in trecut).

Ingrediente:

380 g lapte praf (la acest gramaj am gasit plicul de lapte praf, nu este nimic ascuns sau fancy in ce priveste aceasta cantitate);

100 g cacao;

1 plic zahar vanilat;

450 g zahar (eu am folosit brun);

200 g unt;

200 ml apa.

Mod de preparare:

Am amestecat bine, intr-un castron, laptele praf, cacaoa si zaharul vanilat.

Am pus apa cu zaharul la fiert si le-am amestecat inca de la inceput cu o lingura de lemn. Am lasat sa fiarba amestecul cam 15 minute pana a devenit un sirop gros (in tot acest timp am avut grija sa dau prin el cu aceeasi lingura de lemn). Daca nu aveti rabdarea necesara la aceasta etapa consistenta ciocolatei este la risc.

Am adaugat apoi untul (lasat anterior la temperatura camerei) taiat cubulete si am continuat sa amestec foarte bine.

Totul s-a petrecut la foc mic.

Cand totul s-a omogenizat, am adaugat amestecul de lapte praf, cacao si zahar vanilat si am amestecat foarte bine, cratita ramanand in tot acest timp pe foc. Operatiunea finala a durat maxim 5 minute dupa care am turnat ciocolata intr-o tava in care am pus hartie de copt si am asteptat cumite sa se raceasca si sa se intareasca. Apoi m-am obraznicit degustand-o la greu!

Rezultatul a fost yummy!

Paine de casa

2012-02-12T17:42:00.013+02:00

Nimic nu se compara cu mirosul de paine calda care iti invaluie casa intr-o zi de iarna.

Si pentru ca painea de casa imi lipsea din palmares, astazi am bifat si acest lucru si va povestesc si voua ce si cum.

Ingrediente:

500g faina;

25 g drojdie;

1 ou;

un praf de zahar;

sare;

apa calduta;

ulei de masline.

Mod de preparare:

Am zdrobit drojdia cu furculita, am pus un praf de zahar peste aceasta pentru a o dizolva, am adaugat putina apa calduta si am amestecat bine.

Am pus faina amestecata cu sarea intr-un castron generos si am turnat in mijloc drojdia dizolvata, am adaugat un ou si am inceput sa framant de la mijloc spre exterior adaugand din cand in cand apa calduta. Ca sa nu mi se lipeasca aluatul de maini am folosit putin ulei de masline. Am framantat mult si bine si am adaugat apa din timp in timp pana am obtinut un amestec omogen. Am lasat aluatul la dospit vreme de o ora si jumatate. Apoi am modelat doua painici pe care le-am crestat, le-am dat cu ulei de masline si le-am mai lasat jumatate de ora la odihna pana au mai crescut si le-am dat la cuptorul bine incins in prealabil vreo 45 de minute.

Fiind prima oara cand am facut paine m-am stresat ingrozitor pentru ca nu stiam exact ordinea ingredientelor, nu aveam habar cum sa framant mai bine aluatul si pana nu am vazut painea aurie aburinda care ti se topeste in gura am avut senzatia ca voi rata. Morala este sa incerci, sa ai optimism, sa nu iti fie teama si sa te bucuri de rezultat sau sa inveti din esec!

Blog culinar, indeed. Printre altele. ESCALOP

2012-02-12T16:01:00.019+02:00

A gati nu inseamna neaparat o filosofie, nu trebuie sa iti faci curaj o saptamana ca sa fierbi un ou sau sa prajesti niste cartofi si nici nu iti trebuie cine stie ce talent sau certificari in domeniu, dar daca pui putin suflet, daca ai inspiratie si faci totul cu placere, atunci sansele de a gati ceva cu adevarat bun sunt foarte mari.

Toti oftam dupa mancarea de la mama sau de la bunica acasa si parca acesta este reperul major atunci cand criticam sau categorisim un fel de mancare.

Partea frumoasa este ca daca nu reusesti totusi sa le egalezi sau sa le depasesti pe ele atunci poti sa iti insusesti o serie de retete care sa devina specifice tie si pe care le poti pregati in mod unic punandu-ti astfel amprenta personala.

Reteta de escalop mi-a iesit atat de delicioasa incat nu se putea sa nu o fac publica.

Ingredientele folosite de mine: carne de vita, ciuperci (champinioane), ceapa, usturoi, ardei gras, vin alb, sos de rosii si condimente (piper, o frunza de dafin, cimbru si chimen).

Procedura a fost extrem de simpla si m-am adaptat din mers cautand gustul dorit pana ce l-am gasit.

Am taiat carnea de vita cubulete si am fiert-o cu putina sare.

Am calit ceapa taiata marunt in putin ulei de masline, am adaugat apoi usturoiul taiat si el foarte fin si dupa ce au capatat o culoare aurie am adaugat ciupercile si un strop de vin alb. Dupa ce ciupercile s-au inmuiat putin in acest sos am adaugat carnea fiarta si ardeii taiati cubulete. Dupa ce au fiert nu foarte mult in suc propriu am adaugat un sos din suc de rosii, vin si condimente, am potrivit de sare si le-am lasat sa discute unele cu celelalte in tihna la foc mic.

Finalul a fost nu doar glorios dar si delicios, ceea ce conteaza pana la urma cu adevarat.

Inceput de drum

2012-02-10T14:07:00.005+02:00

Acum 4 luni am ales sa imi dedic 2 zile pe saptamana unui hobby mai vechi sau mai nou.
Fotografia.
Totul a pornit de la un nou aparat ce mi-a fost daruit cu mare dragoste si care a starnit si dorinta de a face mai mult decat o simpla declansare.
Si uite ca acum, dupa 4 luni, m-am trezit ca am luat si examenul si am o noua ocupatie cu acte in regula, aceea de fotograf.
Cu siguranta nu voi face o profesie din asta si nu ma voi umple de bani (bine, in definitiv cine stie?), cu siguranta trebuie munca multa si dedicatie in continuare dar ma bucur ca am facut acest pas care imi da incredere si curaj sa pornesc pe acest nou drum.
Si daca tot m-am ales cu porecla de "Chinezu", macar sa stim de ce!

Iata si fotografiile prezentate ca portofoliu la examen:

Blog culinar???

2012-02-06T14:52:00.003+02:00

In ultimul timp postez numai retete. Si gatesc cam mult! Fata de modul obisnuit, in orice caz! Problema e ca vremea de afara, si implicit statul in casa intr-un fel de sinistrare, dauneaza grav siluetei. Gatit mult de plictiseala, mancat mult de si mai multa plictiseala si miscare mai deloc.

Astea toate sunt doar de sambata: supa de pui, ostropel tot de pui, cartofi la cuptor cu pui, ou si branza, chec cu lamaie si gogosi.

In momentul asta mai avem doar niste ostropel. :)

La Multi Ani!

2012-02-02T13:50:00.004+02:00

Astazi este o zi foarte speciala, a unei fiinte tare, tare dragi, care a aparut in viata noastra pe nepusa masa si care ne-a invatat o puternica lectie: dragostea este atat de mare in acest Univers incat este pacat sa nu o daruiesti oricui are nevoie de ea.
Si vorbesc acum de dragostea aceea gingasa, de emotiile si bucuriile pe care le primesti cand un sufletel iti intinde piciorusul sa ti-l dea la pupat, sau de privirea pe care o arunca pe furis unui om mare si aparent dur de il topeste de face ce vrea cu el, de dragostea pe care o degaja prin simpla-i existenta si de legatura puternica pe care o creeaza intre oamenii ce iubesc aceeasi fiinta.
In doi ani poti invata multe si te poti schimba in mai bine, daca vrei. Si eu stiu cui sa ii multumesc pentru asta!

Portia Arinei de aseara

2012-02-01T09:30:00.002+02:00

Si a mancat-o toata! Singurica! Ficatei si orez cu legume si stafide. Am gasit reteta intr-o brosurica. Simpla si cat de sanatoasa se poate.

Ficateii i-am pus separat intr-o cratita, mai mult la fiert decat la prajit - am pus un strop de ulei si mai multa apa si i-am acoperit cu un capac. Dupa ce s-au facut (adica sa nu mai aiba strop de sange), am pus sare, am luat portia Arinei si pe ceilalti i-am lasat sa se prajeasca bine pentru ca adultii mai mananca si nedietetic.

Iar treaba cu orezul a stat cam asa: intr-o tigaie de teflon am pus ceapa maruntita, iarasi cu putin ulei si mai multa apa - reteta e cu ceapa calita (incins tigaia, incins uleiul, pus ceapa etc., stiti voi!), doar ca ceapa calita face rau la stomac... asa ca am preferat sa o fierb cam 3 minute. Apoi am pus un morcov si un ardei lung rosu si le-am fiert cu totul cam 5 minute. Am spalat orez (o cana mai mare) si l-am pus si pe el impreuna cu mazarea boabe pe care o am in congelator de asta vara (asta chiar e sanatoasa ca e de gradina!). Cam 2 maini de mazare. Si au fiert cu toate acolo cam jumatate de ora. Cand a scazut apa si toate cele erau moi, adica sa nu simti orezul ca pietricele printre dinti, am pus niste sare, putin piper, apoi o mana serioasa de stafide, patrunjel tocat... si dupa 2 minute am stins focul. Si gata!! Bun-bun!! Sau cum zice Arina, "mun!"

Astazi

2012-01-31T11:58:00.002+02:00

Astazi am primit o lectie de la un bunicut cam despre cum se merge prin zapada, in pas zglobiu si cu zambetul pe buze!
Astazi am admirat o domnisoara, cocotata pe niste platforme cat ea de mari si cu tocuri cui pe masura, cum a infruntat gheata si nu s-a dezechilibrat nicio clipa desi caciula ruseasca ii cam cadea pe ochii si ii obstructiona vizibilitatea! Toata stima!
Astazi m-am dus la serviciu in bocanci, cu caciula si bundita!
Astazi mi-a placut sa aud zapada cum imi scartaia sub talpi!
Astazi am mers pe mijlocul strazii pentru ca trotuarul era plin de nameti si nici ca mi-a pasat!
Astazi am admirat pescarusii adunati la o sueta pe Dambovita cea inghetata.
Astazi am zambit de la prima ora!
Astazi portocaliul (codul meteo) nu mi s-a mai parut asa de infricosator.
Astazi am concluzionat ca iarna nu este un anotimp chiar atat de urat pe cat il credeam.
Astazi si in fiecare zi imi place sa ma bucur de orice, chiar si de cele -12 grade de afara!

Briose siliconate

2012-01-28T20:12:00.002+02:00

Ok, nu briosele sunt siliconate, doar formele in care se coc. Dar sunt extraordinare... si briosele, dar mai ales formele! Sunt super practice adica. Nu le ungi cu nimic inainte sa torni compozitia, copturile se desprind imediat, fara sa lase cine stie ce urme, si chiar si urmele care raman se curata foarte usor. Unde mai pui ca se pot folosi pe termen lung!

Compozitia de azi: 250 de grame faina cernuta si amestecata cu un pliculet praf de copt, 150 g zahar, 1 pliculet zahar vanilat si o ciocolata neagra - una de 80 de grame cu cranberries am avut eu. Separat se bat 1 ou, 250 ml lapte, 90 ml ulei. Apoi se impreuneaza cele doua, se mai bat putin si zdrang in forme! Vreo 25 de minute in cuptorul bine incins. Optional - 2 linguri de cacao, alune, stafide, nuci etc.

Copilul, ca de obicei, nu mananca. Mananca in schimb mami sa se faca mare! :)

Iarna

2012-01-28T14:36:00.003+02:00

Am sperat ca scap iarna asta de nameti. Dupa parerea mea, pentru Bucuresti, 2-3 fulguieli/sezon sunt suficiente. Apoi, cand am vazut ca ninge, m-am gandit “cat de rau poate sa fie?!”.

Hm! Sa zicem ca n-am trait niciodata senzatii tari cu zapada si viscol intr-o asemenea actiune. Bine, e vorba si de faptul ca drumul spre casa e cam dependent de masina si nu de transport in comun. Dar chiar se intampla, dintr-un motiv sau altul, sa te trezesti cu masina pe un drum in camp deschis si sa simti cum ti-o muta vantul spre o parte sau alta a soselei. Mai ales daca e noapte… nu mai vezi nimic. Simti zapada sub roti, vezi fulgii mari venind de peste tot si te intrebi cat mai poti inainta. Daca ai inspiratie sau teama de neprevazut, faci cale intoarsa si, cum mi s-a intamplat mie, poate ai si noroc ca portiunea pe care ai venit sa nu fi devenit si ea la fel de groaznica intre timp. Daca nu… stai si astepti sa se formeze mormanul de zapada peste tine si speri la greu sa nu fii scos de acolo prea tarziu.

Nu pun la socoteala ca dansezi fara aderenta si inaintezi ca melcul! E foarte greu insa sa dai de intepeniti in fata ta si sa ii depasesti cu greu. Nu intri pe strazi mici, o iei doar pe urme deja facute si te rogi sa dai peste un plug care sa-ti deschida calea. Asta in oras. Cand iesi si treci si prin portiuni fara case, treaba e si mai complicata. Sa zicem ca intr-o conjunctura potrivita consumi dublu de timp. Si, cand dupa zeci de minute de luptat cu greu, ajungi acasa, tot ce iti mai trebuie e sa nu ai curent. Nu stiu care e recordul, dar se poate ajunge cu usurinta la 36 de ore.

Cand am plecat dimineata din nou la drum, m-am simtit ca intr-un film din ala apocaliptic in care vezi masini abandonate peste tot pe marginea drumului si uneori chiar in drum. Si senzatia e cu atat mai incredibila cu cat o traiesti si la 6 km de capitala si in buricul targului.

In fine. A trecut viscolul, s-a oprit ninsoarea, a venit gerul... stam bine. Ma intreb insa dupa cate zile o sa reusesc sa gasesc un loc bun de parcare in oras.

Briose cu ciocolata

2012-01-22T15:11:00.003+02:00

Am zis sa postez si reteta asta dintr-un simplu motiv - sa ma laud cu noua mea tava de briose, si fancy pe deasupra, primita cadou de la un Mos foarte bun.

In primul si in primul rand se rup/zdrobesc 100 de grame ciocolata, cu sau fara chestii prin ea (eu am folosit una usor picanta!). Se cern deasupra 280 de grame faina, 1 pliculet praf de copt si o lingura cu cacao. Separat, 1 ou se bate bine, i se adauga 100 g zahar, 125 g unt mai moale (lasat cu ceva timp inainte la temperatura camerei) si 250 ml lapte batut. Dupa ce fiecare compozitie e considerata bine amestecata si omogenizata, se impreuneaza... si se omogenizeaza din nou. Iar aluatul rezultat se toarna in forme si se lasa 20-25 de minute in cuptorul, bineinteles, bine incins. Spor la briose ca pe vremea asta e chiar mai bine cu un cuptor bine incins!

Fursecuri

2012-01-22T13:52:00.003+02:00

N-am de gand sa ma las nici anul asta de dulciuri. Drept pentru care numai saptamana asta am facut de 2 ori fursecuri si o data briose.
Fursecurile de miercuri s-au dus rapid - deci nu pozat, nu scris despre ele, doar mancat! Cele de ieri arata asa:

Iar reteta e adaptata... asa am eu talentul sa nu respect instructiuni 100%.

Am amestecat 230 de grame unt lasat la temperatura camerei cu 300 de grame zahar brun (reteta originala cere 160 grame zahar brun si 150 zahar normal). Amestecat inseamna de fapt frecat bine pana nu se mai simte zaharul... sau pana te lasa rabdarea! Apoi se adauga 2 oua batute si, optional, o lingura esenta de vanilie. (Optional e ceea ce eu nu pun, in cazul asta pentru ca nu-mi place ce scrie pe eticheta... cred ca am mai zis asta si altadata). 480 de grame faina se cern si se amesteca cu 4 lingurite praf de copt si una bicarbonat. Asa am facut si mi-a parut putin rau. Adica 1 pliculet de praf de copt mi se pare suficient si as exclude bicarbonatul pentru ca mi se pare ca afecteaza gustul si lasa o senzatie ciudata dupa ce mananci fursecul. Crema de faina se amesteca cu cea de zahar si, daca vreti fursecuri energizante, puneti si vreo 2 linguri de cacao. Noi avem suficienta actiune in casa, asa ca ne-am multumit cu fursecuri albe si puin maronii pentru ca le-am lasat un pic cam mult in cuptor.

Aluatul se intinde pe masa/planseta/ce-o mai fi, suprafata unsa in prealabil cu putin ulei, si se decupeaza in forme sau cercuri. Rezultatele se pun in tava cu ceva distanta intre ele si se presara cu bucatele de ciocolata, alune, stafide, nuci... orice. Sunt gata in 10 minute daca e cuptorul bine incins. Si se mananca dimineata cu lapte ca sa nu ingrase prea mult.

A venit Primavara!

2012-01-12T17:06:00.004+02:00

Astazi am avut senzatia ca trebuie sa ma duc sa cumpar martisoare!
Atata soare, atata verde sub frunzele toamnei, atat am mers la pas si am savurat aceasta superba vreme ca nu imi venea sa cred ca nu este de fapt luna martie.
Deja imi miroase a cozonac si oua rosii, imi suna a zumzet de albine vorbarete si mi se umple retina de imaginea copacilor infloriti. Si sa nu uit de frumoasele si dragele mele lalele de a caror companie abia astept sa ma bucur.
Vremea ma cam ajuta la aceasta reverie si e tare bine.
In definitiv nu este nimic rau sa iti doresti sa fie vesnic primavara. Si daca maine vine vreun vajgalau care va incerca sa imi destrame visurile, voi ramane pana in martie - aprilie, cel putin cu primavara ce-o port mereu in suflet!

33

2012-01-11T14:22:00.001+02:00

Ascultam acum vreo 2 luni o emisiune la radio despre cum e sa ai 33 de ani si mai ales despre cum ti se poate schimba viata la varsta asta. Erau tot felul de povesti de viata care mai de care mai iesite din comun, care mai de care mai moralizatoare si mai plina de invataminte… genul ala care sa te inspire sa scrii o carte. “Am plecat de-acasa”, “am plecat din tara”, “am intalnit o persoana”… de aici porneau multe si ajungeau la deznodaminte incredibile. Iar concluzia, dupa vreo ora si ceva, a fost ca 33 e de bine daca stii cum sa il iei.

Eu mai am cam 2 zile de 33. Nu stiu daca mi s-a schimbat sau nu viata, nu stiu daca mi s-a intamplat ceva iesit din comun si in mod sigur nu mi-am terminat cartea (nici pe cea inceputa prin 2009, nici o alta). Dar in mod cert la 33 am trecut prin multe, si usoare si grele, si bune si mai putin bune, si frumoase si uracioase, si vesele si triste… ca la mai toate varstele de altfel. Si imi pare rau ca se termina. Pentru ca, spectaculoasa sau nu, a fost o varsta de trairi, iar din trairi e compusa pana la urma viata. Plus ca si pentru mine, ca pentru fiecare, cea mai buna poveste e cea pe care reusesc sa o scriu eu insami. Si am scris ceva file la 33!

Respect

2012-01-11T11:18:00.008+02:00

Respect pe cei care dimineata cand eu abia mijesc ochii fac jogging in parc sau pe bulevard.
Respect pe cei care in general au inteles ca sportul si miscarea sunt motorul vietii, al sanatatii si al echilibrului.
Respect pe cei care oricat de grabiti ar fi, se opresc un moment sa pregateasca sau sa se bucure de micul dejun.
Respect pe cei care zambesc de la prima ora chiar si in zilele de luni.
Respect pe cei care au neconditionat grija de altii.
Respect pe cei care nu uita de traditii.
Respect pe toti acei care iubesc si respecta la randul lor natura.
Respect pe cei care viziteaza muzee chiar si in orasul pe care il locuiesc.
Respect localurile unde fumul de tigara nu iti invadeaza placerea de a te bucura de o masa sau de o cafea.
Respect experienta si anii si parul alb.
Respect pe cei care isi impart putinul cu altii.
Respect pe cei au invatat sa se bucure de fiecare clipa traita.
Respect pe cei cu spiritul mereu tanar.
Respect pe cei care stiu sa ofere fara sa astepte sa primeasca ceva in schimb.
Respect pe toti cei care stiu sa zboare chiar si fara aripi.
Respect iubirea neconditionata.
Respect viata si alegerile celor din jur.
Respect.

Optimistul & pesimistul

2012-01-10T16:33:00.004+02:00

In linie cu ce am scris mai devreme, un banc pe care il stiu de o vecie dar de fiecare data cand il aud ma face sa rad si ma binedispune:

"Un copil optimist si unul pesimist il asteapta pe Mos Craciun.
Pesimistul e sigur ca nu o sa primeasca mare lucru. Optimistul nu mai poate de incantare si abia asteapta sa vada darurile.
Vine Mosul, iar copilul pesimist primeste super-cadouri: trenulet, masinuta, ciocolata, tot ce i-ar fi putut trece prin cap.
Copilul optimist primeste ... o balega.
Se intalnesc cei doi copii si schimba impresii.

Pesimistul:
- Eu am primit un trenulet, da' nu e prea mare, o masinuta, da' nu e culoarea pe care o vroiam si ciocolata, da' e cu lapte si fara alune...

Optimistul rade incantat:
- Hehe, eu am primit un calut! Dar nu-l gasesc!"

Get REAL!

2012-01-10T14:14:00.004+02:00

Oameni buni, La multi ani!
Urarea mea pentru anul acesta si pentru anii ce vor veni este sa ne trezim la realitate si sa ne dam seama cat de norocosi suntem!
Vorba ceea cum ca Dumnezeu iti da, dar nu iti pune si in traista este cat se poate de adevarata. Daca am casca bine de tot ochii si am privi putin in urma spre ultimii ani, ultimele luni sau ultimele zile si am cantari lucrurile bune si frumoase fata de cele rele si urate, ne-am da seama cat de al naibii de castigati suntem.
Stiu ca toti ne plangem ca stam prea mult la job, ca salariile nu mai cresc si preturile dimpotriva o iau razna, ca nici anul care a trecut nu am reusit sa schimbam masina, ca nu ne vine sa credem cand calculam varsta din buletin, ca nu mai apar copiii sau dimpotriva dupa ce au aparut, cate griji iti fac, ca n-ai mai fost la un film sau in oras de o vecie, ca reducerile nu sunt atat de tari pe cat par la televizor si alte asemenea noduri in papura care nu te lasa sa vezi esentialul sau padurea de uscaturi, pentru ca pana la urma tot ce conteaza este ca: traiesti, iubesti, ai un job, o masina, poate o casa, copii sau planuri de copii, o preocupare, un hobby, o lene pe care sa o cultivi, un scop in viata caruia sa i te dedici. Iar altii, altii se multumesc cu mult mai putin si se bucura si de nimicul pe care il au. Tocmai de la ei avem ceva de invatat.
Come on, depinde pana la urma doar de tine cum privesti lucrurile, cum vrei sa vezi partea plina a paharului si mai ales ce faci cu darurile primite odata ce ai ajuns sa le constientizezi - le pui sau nu le pui in traista?
Si daca anul acesta tot vine Apocalipsa (who buys that anymore??) de ce sa nu tragem linie si sa realizam cat de norocosi suntem, cat de bogati si de castigati, in ciuda vremurilor in care traim, in ciuda faptului ca prietenii se gasesc tot mai greu si ca am invatat sa ne dam batuti prea usor.
Sa uitam de drobul de sare, sa uitam de emisiunile proaste de la televizor, sa uitam de politica si cursul Euro, sa incepem sa fim deschisi catre lucruri importante si durabile precum familie, prietenii pe care ii avem, o carte, loisir, arta, cultura, natura, traditii si in general tot ce ne ofera echilibru.
Important este pana la urma sa invatam si lectia aceasta si cu o mare doza de optimism sa incepem sa privim lucrurile altfel decat pana acum!
Sa vedeti voi cum viata devine mai blanda, mai calda si mai roz, ca printr-un miracol, daca vrei si daca deschizi ochii si ii indrepti catre ceea ce merita cu adevarat atentia ta!
PS: astazi m-am destrabalat si nu am mai alineat textul stanga-dreapta :)

La Multi Ani 2012!

2012-01-02T20:14:00.011+02:00

Daca v-ati trezit deja din mahmureala generata de Revelion, nu putem decat sa va intampinam cu urari de bine si prosperitate pentru anul ce tocmai s-a decis sa ne insoteasca!

Fiecare nou an aduce cu el in primul rand speranta, de mai bine, mai frumos, mai altfel. Urmeaza apoi la scurta distanta dorinta de a duce la indeplinire tot ce anul ce a trecut nu te-a lasat, in graba sa nebuna, sa realizezi.

Eu una am inceput 2012 cu bucuria de a avea o mare si frumoasa familie alaturi, cu membrii sai mai mici sau mai maricei. Mi-am pus o dorinta la cumpana dintre ani, mi-am facut lista cu ce vreau sa realizez in noul an si m-am bucurat si ma bucur de fiecare clipa ce mi-a fost si imi este daruita! Si apoi ideea de a te intoarce la traditii si natura a fost o surpriza tare placuta, priviti:

BudaPesta

2011-12-17T17:31:00.016+02:00

Despre Budapesta nu am decat cuvinte de lauda chiar si la a doua revedere. O capitala europeana in adevaratul sens al cuvantului, Budapesta te fascineaza chiar si prin simplul fapt ca este un giuvaier atat de aproape de tara noastra.

Mancarea ungureasca este delicioasa si regret ca nu am apucat sa o documentez dar eram prea ocupata cu degustarea ei. Cam acelasi lucru l-as putea spune si despre vinul fiert - aici exista insa dovezi!

Daca te plimbi seara pe Vaci Utca, in drum spre targul de Craciun ai impresia unui deja vu, crezandu-te pe stradutele din Amsterdam dar in varianta fara lumini rosii si miros de marihuana. Orasul a imprumutat parca si ceva din Viena, ceva din Praga dar nu si-a pierdut personalitatea.

Ungurii stiu, spre deosebire de vecinii lor romani, sa faca turism, sa te atraga, sa te primeasca frumos si sa te faca sa revii. Dovada este probabil puzderia de straini pe care ii intalnesti la tot pasul.

Dar pentru ca vorbele sunt de multe ori inutile, voi lasa imaginile sa vorbeasca de la sine:

Distractia de vineri seara

2011-12-17T16:42:00.004+02:00

Ce poti sa faci mai bine vineri seara la 5 grade in fata Academiei Militare?

Sa descoperi lucruri pe care habar nu aveai ca poti sa le faci, sa desenezi cu stopuri, faruri si felinare, sa dansezi cu trepiedul, sa te minunezi ca un copil de ce poti crea cu gesturi simple, sa topai ca sa te incalzesti dar sa uiti imediat de frig, sa te creada lumea fotoreporter si sa te distrezi copios o seara intreaga!

Datini, obiceiuri, decembrie

2011-12-17T15:55:00.013+02:00

Daca iubesc ceva la anotimpul iarna este ceea ce ne aduce luna decembrie.

Cu zapada sau fara, decembrie castiga de departe in competitia lunilor unui an:

Colindele, Mos Nicolae si Mos Craciun, cadourile, impodobitul bradului, sarbatorile petrecute cu familia si cei dragi, traditiile si obiceiurile, cozonacii calzi, bucuria finalului de an si a venirii unuia nou.

To do list-ul pentru anul ce urmeaza si increderea ca lectia invatata pana acum te va face sa urci o noua treapta in lupta cotidiana.

Bucuria ca ai cunoscut oameni noi de la care ai avut ce sa inveti si ca ai consolidat prietenia celor ce ti-au incredintat-o.

Pace, dragoste, bucurie la orice pas.

Enjoy:

Atena 2011

2011-11-27T10:29:00.005+02:00

La inceputul lunii am revazut Atena. Dupa 7 ani. In foarte mare parte nu am mai recunoscut-o. Nici urma de progres! Ba dimpotriva! In 2004, chiar inainte de Olimpiada, cu tot haosul din trafic si amalgamul de turisti, m-as fi mutat acolo. Era curat, relaxant, civilizat, atmosfera calda si la propriu si la figurat... n-aveam nimic de reprosat.

Acum insa am nimerit in mijlocul a tot felul de proteste, culmea, nu toate cu si despre greci. Si am ramas nedumerita. Strigate arabe in piata Syntagma si bannere cu "Free Siria!"?!?! N-am inteles legatura! Asa cum n-am inteles de ce tot orasul a fost invadat de cersetori si spalatori de parbrize, de negri-africani si indieni si chinezi care aproape ca au ghetouri pe stradutele imbarligate ce imprejmuiesc mult prea vechiul Acropole. Si mi s-a parut incredibil ca, nimerind din cauza traficului deviat pe o astfel de "dositura", in plin centru dealtfel, la 6 seara, am putut vedea tranzactii in direct si fara nici un fel de perdea.

In casele grecilor se vorbeste cu mandrie si patos despre ceea ce li se intampla, despre drepturile lor si despre tupeul pe care il au alte tari de a le spune lor cum sa traiasca. Pe strazi insa realitatea pare un pic alta. Istoria antica e imbracata in graffitti, chilipiruri si kitsch-uri se vand peste tot, dar la preturi mai mari decat ai vedea, de exemplu in Bulgaria sau Romania. Au pretentia unor secole de traditie, au orgoliul vechimii, al inceputurilor, dar senzatia mea a fost ca sunt oarecum coplesiti de problemele si greselile altora.

Un pic dezamagitor, mai mult infricosator. Dovada vie ca in lume lucrurile au inceput sa scape serios de sub control.

CHINA - Jurnal de calatorie (VI)

2011-11-20T15:51:00.015+02:00

Diverse impresii:

Este interesanta combinatia dintre disciplina (strictete) si haos, intre lux si mizerie, intre traditie si modernism.
Chinezii sunt primitori, sunt buni negociatori, sunt inventivi si isi doresc sa evolueze.

Maggie, o tanara de 23 de ani imi povestea ca desi momentan lucreaza ca si ghid local pentru excursia The Tribe of Three Gorges doreste sa plece intr-un oras mai mare (visul ei este sa ajunga la Shanghai) unde ar avea sanse mai mari in cariera. De asemenea, m-a impresionat ca desi am complimentat-o sincer ca engleza ei este cea mai buna dintre tot ce auzisem pana atunci vorbit de chinezi, mi-a spus ca mai are de exersat si imbunatatit.

Ghizii locali si-au alocat cate un nume englezesc pentru a face mai usoara comunicarea cu turistii care ar retine mai usor nume precum Harris, Coffee sau Rebecca.

Chinezii sunt si ei, ca orice fiinta, curiosi. In ciuda afluentei de turisti care le strabate tara, inca se uita, direct sau macar cu coada ochiului la atat de ciudatii turisti caucazieni. Copiii sunt cei mai iscoditori si cei care se distreaza cu si de tine daca le dai atentie. Asa am intretinut si eu buna dispozitie pentru o pereche de gemeni in gradina din Palatul Interzis care se distrau de mama focului daca ma intorceam spre ei si le faceam cu mana. La fel, o fetita de maxim 2 ani din Yichang era deosebit de incantata daca ii faceam cu mana si se intorcea zambind spre tanara ei mama pentru a-i cere confirmarea parca pentru a-mi raspunde la randul sau.
Copilasii mici, mai ales in zonele mai sarace, sunt imbracati lejer si cel mai interesant mi s-a parut un costumas (care sigur avea o anume functionalitate) care la spate nu avea decat cateva bridute si deci aerisire completa.
Copiii din croaziere, in special ai celor ceva mai instariti, mi s-au parut extrem de obrazici iar parintii nici macar nu se oboseau sa le faca observatie.
Maggie mi-a mai povestit ca si la ei au inceput sa se delimiteze foarte mult doua paturi sociale, saracii si cei foarte bogati. Poate, ca si la noi, cei 7 ani de acasa nu pot fi cumparati de nicio avere.

Chinezii sunt departe de a fi perfecti, dar daca nu le-as vedea defectele nu le-as putea recunoaste calitatile. Cu bune si rele sunt insa de admirat pentru ca nu par o simpla tara comunista ci mai de graba o natie puternica si determinata sa ajunga departe.

Mancarea
Aceasta a fost o surpriza foarte placuta. Nu am mancat atata mancare picanta toata viata mea la un loc cat am mancat in aceasta perioada. Mai grav este ca mi-a placut si nu mi-a facut sub nicio forma rau.
Greu de stiut ce am mancat: de la supe cu alge sau gen terci, la tot felul de gogosele si coltunati, la pui cu alune sau vita cu ananas sau frigarui din Dumnezeu stie ce.

Multi pleaca de la conceptia gresita ca aici se mancanca la greu carne de caine sau pisica si alte ciudatenii. Dupa putina documentare si studiu la fata locului am inteles ca nu este atat de simplu sa mananci asa ceva pentru ca: fiecare zona are o anumita bucatarie specifica si de aici si carnea folosita difera (de exemplu carne de pisica se mananca doar in sudul Chinei, restul locuitorilor considerand asa ceva ca fiind un gest ultragios), carnea sau preparatele “ciudate” (pentru noi) sunt considerate delicatese si sunt foarte scumpe (si astfel mai usor de identificat pentru ca scump in China inseamna rezonabil sau uneori chiar ieftin in Romania), mancarea este adaptata in general la turisti si este astfel mai “normala”, meniurile chiar daca nu sunt traduse in engleza au fotografii si iti poti da seama dupa forme si culori de ce ar trebui sa te feresti. Cu toate acestea, mai ales la tarabele volante poti diversifica meniul si poti incerca si ciudateniile locale.

Seara
Orasul (oricare ar fi el) isi schimba fata atunci cand vine seara. Cladirile se imbraca in haine cu zeci de culori si imagini. Pe strada, apar ca ciupercile dupa ploaie tarabele volante, cu flori sau cu mancare apetisanta, deja pregatita dar mereu calda, sau gatita in fata ochilor tai.
In cateva orase ne-am plimbat seara, cand intunericul se lasase deja, pe stradute circulate sau mai putin circulate si in orice clipa ne-am simtit in siguranta, ceea ce este intotdeauna un sentiment placut.
Seara se iese la spectacol, la shopping sau la plimbare. Atunci orasele capata, chiar si pentru cateva ore, un aer vestic si capitalist.

Concluzia

China a fost primul meu contact cu Asia. Ce pot sa pun este ca m-a fascinat si mi-a oferit daruri nepretuite. Nu pot sa promit decat ca voi reveni cu drag pentru a explora in amanunt acest continent.

Octombrie in Cismigiu

2011-11-20T14:25:00.014+02:00

O zi cam proasta...

2011-11-16T20:23:00.002+02:00

... in sensul ca sunt cam varza. In multe aspecte in perioada de fata, dar azi m-a bantuit cu precadere unul anume - nu ma pricep mai deloc la oameni. Cei care imi plac la prima vedere, ma dezamagesc la o mai buna cunoastere, cei care nu imi spun in principiu nimic, ajung sa ma surprinda, cei cu care cred sa am lucruri in comun, au de fapt doar ceva interese temporare, cei pe care cred ca ma pot baza, nu isi asuma responsabilitati, cei pe care ii aleg, ii aleg pentru motive gresite. Si nu ma prind de toate astea decat cand e cam tarziu... adica dupa ce ma ard... ca sa nu zic mai rau! Exista si exceptii, bineinteles... dar parca tind sa cred ca exceptiile alea ma aleg de fapt ele pe mine.
Cam asta e - nu ma prea pricep la oamneni si asta ma afecteaza.

Lamentabile scuze... dar scuze!

2011-11-15T20:11:00.000+02:00

Cand plec de la serviciu pe la 3.30, martea miercurea si joia ascult in general emisiunea Mirelei Retegan de pe National FM. Imi place pentru ca e plina de povesti - unele interesante, altele normale, altele incredibile, desi inspaimantator de reale.

Azi se vorbea despre iertare. Am apucat sa ascult doar foarte putin, dar suficient cat sa incep sa ma gandesc cum stau eu la capitolul asta. Probabil mult mai rau decat imi imaginez. Probabil ar trebui sa cer scuze multora pentru multe. Probabil acum cu postul ar trebui sa mai spal din pacate. Probabil ca... probabil ca... e foarte complex subiectul.

In principiu mi-a venit insa in cap un aspect. A fost de fapt un fel de revelatie. Mi-am dat seama ca eu nu am mai cumparat de mult un cadou adevarat, palpabil, semnificativ. Si au fost destule zile ne nastere, aniversari sau alte sarbatori pe care le-am traversat. Le-am cam lasat sa treaca nesarbatorite cum s-ar fi cuvenit pentru ca nu am gasit timpul sau energia sau inspiratia de a cauta cel putin un cadou potrivit. Ganduri poate au existat, dar nu le-am pus in practica... si-atunci au existat degeaba. Iar de meritat nici nu se pune problema - ar fi meritat cu varf si indesat dragii mei apropiati. Defectul a fost si este la mine. Si pentru asta e musai sa imi cer iertare. Si sa le cer celor nedreptatiti sa ma mai traga de maneca - sunt sub vraja unui program prea alert, prea obositor si prea stresant.

Prajitura din 23

2011-10-25T11:32:00.004+03:00

Estetic vorbind, revista castiga... are si autograful Arinei! Dar la gust a mea e imbatabila! Pentru ca nu am folosit budinca la plic (dupa indicatii), ci am facut crema mea preferata de lapte - 1 pachet de unt si o cana de zahar puse la topit pe foc, 5 linguri de faina se adauga apoi si 1 litru de lapte. Se lasa la ingrosat... si iese dulce si destul de multa! Restul e chestiune de asamblare si de avut rabdare cu lasatul la rece cateva ore bune.

Lumea in care traim II

2011-10-19T18:45:00.000+03:00

Am momente in care ma copleseste. Cum naiba s-o mai scoatem la capat cand nimic parca nu mai e cum ar trebui sa fie? Facem pace cu armele si ne aparam lovind. Ne bucuram de suferinta altora si suferim daca ei se bucura. Invocam linistea urland si inghitim in tacere cand ar trebui sa ne strigam drepturile. Siguranta ne e nesigura, bajbaim chiar si in lumina, iar intunericul ne orbeste. Continuam atunci cand ar trebui sa ne oprim si ne poticnim cand drumul e lin. Nu ne intelegem pe noi insine, dar avem impresia ca ii stim pe ceilalti si putem simti in locul lor. Judecatile sunt strambe, dreptatea e nedreapta, minciuna se dovedeste adevarata, curajosii sunt de fapt lasi si ipocritii se dau sfinti. Credinciosii sunt cei care hulesc mai tare, iar sperantele dezamagesc. Prieteniile sunt false, de conjunctura, iar iubirile duc la ura. Ajutorul nu vine niciodata de unde te astepti sau de unde il ceri, iar sansele pot avea preturi enorme. Scapi fara sa crezi ca ti se cuvine si apoi platesti inmiit. Muti muntii si te rastoarna o piatra, construiesti ani si te doboara o clipa.

Ce-mi scapa? Care e sensul? Care e normalul? Ce e ala normal pana la urma?

Lumea in care traim

2011-10-18T19:37:00.002+03:00

Nu suport rautatea, in special pe cea gratuita. Ma scot din sarite cei care cred ca le stiu pe toate si care se baga in seama sa dea sentinte, de cele mai multe ori fara sa fie complet in cunostinta de cauza. Sunt indignata de numarul mare de specialisti si experti din jur care de fapt nu sunt altceva decat simpli emitatori de aberatii subiective. Ma ingrozeste atitudinea categorica a celor care nu vad decat in alb si negru si mi-e pur si simplu imposibil sa inteleg cum pot unii judeca, cum pot acuza, cand niciodata nu te poti pune in locul altcuiva si cand niciodata nu poti stii cum reactionezi chiar tu in anumite circumstante... sau ce te asteapta chiar pe tine dupa colt. Ma termina nervos cei care vorbesc doar pentru ca le place sa se auda vorbind si pentru ca au o imagine de sine hiperbolizata... si dau in altii pentru ca e simplu si obtin si senzatia de putere. Ii detest pe arogantii care se cred invincibili, pe agresivii care rezolva orice lovind cu fapta sau cuvantul, pe cei care se bucura de raul altora. Ii compatimesc pe cei care nu iarta pentru ca au impresia ca niciodata nu au nevoie de iertare, dar mi-e teama de cei care nu invata din greseli, care nu regreta, nu se caiesc. Mi se pare josnic sa lovesti oamenii cazuti pentru ca nimeni nu e mai presus de nimeni si de nimic si pentru ca, fie ca din soarta, destin, justitie divina sau ce-o fi ea, roata se cam intoarce. Si n-ar trebui sa ne incarcam si sa ne pangarim sufletele cu atata usurinta, ar trebui sa deschidem ochii, sa avem rabdare sa intelegem, sa luam partile bune pe cat posibil, sa salvam ce se poate salva, sa nu dam sanse raului sa ia amploare, sa minimizam suferinta, sa fim umani, sa construim si nu sa distrugem.

De pe bloguri adunate

2011-10-17T19:37:00.006+03:00

Alta duminica, alta zi de gatit. Am o lista de bloguri care ma inspira si iau retete de acolo. Le adaptez pentru ca ba nu am toate ingredientele, ba nu-mi plac toate si le inlocuiesc cu variante mai ok pentru mine, ba nu-mi iese gramajul pentru ca, daca folosesc cantarul meu de bucatarie, imi iese aluatul prea gros sau crema prea dulce. Oricum sunt un mare fan al celor care gatesc cu placere si dau si retetele mai departe... ba pun si niste poze de te innebunesc de pofta!

Deci ieri am facut chiftelute, sarmale, peste prajit cu mamaliga si usturoi si mai ales...

... eclere cu crema alba. Si crema chiar a iesit buna!!

si prajitura cu iaurt si cocos:

Pozele nu au iesit chiar bine, dar la gust incep sa ma specializez.

CHINA - Jurnal de calatorie (v)

2011-10-16T21:51:00.010+03:00

Guangzhou
Acest oras este capitala Cantonului si o zona aparte. Este “orasul florilor”. Aici in sud, oamenii sunt curiosi si prietenosi. Mai toata lumea vrea sa faca poze cu tine pentru ca esti, probabil, o ciudatenie.
Am vizitat insula Shamian, o oaza unde britanicii si francezii si-au construit locuinte si cladiri pe gustul si stilul lor.
Orice cladire sau edificiu este mandria orasului, asadar Templul Familiei Chen sau statuia celor 5 capre trebuie vizitate.
Bucataria cantoneza este ciudatica fata de ce mancasem pana acum si cu exotisme precum supa din gaina de matase care are pielea si carnea negre si care se spune ca este benefica pentru sanatate.
Aici in sud se mananca si carne de pisica, dar aceasta “delicatese” nu se gaseste pe toate drumurile.
Am mancat aici insa si ceva mai normal, respectiv castane coapte. Nimic mai banal poate si totusi au fost cele mai gustoase si mai carnoase castane pe care le-am mancat vreodata. Nice memories :) .

Hong Kong si Macao
Alt tren de mare viteza, alta gara SF-ista, alta destinatie.
Am ajuns in Hong Kong si inca de pe drum incepea sa se vada diferenta. Oameni de afaceri, cu prestanta si buni vorbitori de engleza ne-au insotit pe aceasta distanta.
Am circulat pe partea stanga a drumului. Hong Kong, desi nu avea stralucirea Shanghaiului ne-a impresionat probabil in special pentru influenta englezeasca. L-am clasat pe locul 3 in topul preferintelor mele din aceasta excursie.
Ne-am petrecut urmatoarea zi in Macao, care s-a aflat acum ceva vreme sub ocupatie portugheza.
Paradis al cazinourilor si al cumparaturilor, Macao este o zona foarte dezvoltata si in continua dezvoltare.
Statuia zeiteii Guan Yin strajuieste orasul.
Oamenii sunt calzi si parca au imprumutat ceva din spiritul si atitudinea portughezilor.
Ne-am intors in Hong Kong care ne-a impresionat inca o data.
Am urcat sa vedem panorama deosebita oferita de Victoria Peak si am coborat ca sa admiram cu invidie pe cei care faceau plaja sau surfing in Repulse Bay.
Aici toata lumea traieste bine, chiar si cei fara mari posibilitati. Intrebati daca au resimtit criza au marturisit cu bucurie ca tara mama, China, a avut grija de ei.
Aici engleza este la ea acasa si comunicarea este foarte facila. Am luat masa la/pe un restaurant plutitor la care am ajuns cu o barcuta. Cea mai interesanta masa am avut-o aici sau poate doar m-am lasat influentata pentru ca ni s-au servit creveti (preferatii mei) preparati in diverse modalitati dar toate extrem de delicioase.
Paradis pentru amatorii de shopping, aici gasesti orice, de la electronice de ultima ora, la piata de produse contrafacute. In Hong Kong nu se plateste TVA.
Am plecat si de aici cu promisiunea de a reveni.
Acum, la cateva saptamani dupa intoarcerea acasa ma gandesc cu nostalgie la aceasta excursie care mi-a deschis pofta de a explora Asia si care mi-a conferit confort si echilibru.
Acesta din urma cred ca este cel mai frumos dar pe care l-am primit, prin invatare, de la chinezi.

Supa chinezeasca

2011-10-11T15:48:00.002+03:00

M-am inspirat de la fata locului, de la o supa mancata in indepartata China.

Cel mai probabil nu am putut identifica 100% reteta originala, dar, m-am apropiat destul de mult de ea ca savoare.

Ca si ingrediente am folosit "o baza" pentru supa de legume: morvov, telina, pastarnac, ardei gras, ceapa. Am fiert toate aceste legume pentru a-si lasa toata aroma si vitaminele. Am adaugat sare si piper.

In pararelel am fiert si taitei de orez.

Dupa ce legumele au fiert bine, le-am scos si cu zeama inca clocotind am pus ciuperci (champinioane) taiate foarte subtire care au fiert pret de cateva minute. Am adaugat taiteii de orez, am luat oala de pe foc si am pus patrunjel si chivas (merge si ceapa verde) tocate marunt. Cantitatile sunt dupa gust.

Este delicioasa, sanatoasa si se face super usor!

Am fost la Salonul Auto Bucuresti - 2011

2011-10-10T21:26:00.006+03:00

Sambata am fost la Salonul Auto Bucuresti de la Romaero si uite cam ce am vazut:

Mini-Picasso la 1 an si 8 luni

2011-10-10T19:05:00.007+03:00

Am cel mai zbanghiu copil! In 2 ore de cand am ajuns acasa de la cresa, a reusit sa se scrie pe ambele maini cu pixul de nu mai gasesti locsor liber, mi-a restartat programul masinii de spalat de 3 ori, si-a prins parul in rotile invartitoare ale unei masinute... si n-a fost chip sa il mai descurc, ci am taiat 2 suvite in urletele ei ca, deh, tot eu eram de vina, iar acum ii explica unui prieten imaginar, aratand cu degetul, ceva despre un "eletant". Iar prietenul cred ca e mai degraba prietena si de buna seama nu intelege pentru ca ii spune si "pucea". Nu trebuie sa mai spun ca locurile preferate sunt pe gresie - intinsa, cu totul in lighean sau pe masuta si pe orice cutie ii mai iese-n cale - in picioare. Daca nu am avut probleme cu inima pana acum, clar or sa-mi creasca!

Uit de toate insa pentru ca am langa mine si prima ei opera de arta. Mi-au dat de la cresa la plecare si minunatia la care a lucrat ea azi. Pai sa nu te topesti?!?! Si e mov, da?? Ca nu degeaba i-am tot explicat eu ca e in trend!

Activitate de duminica

2011-10-10T18:33:00.009+03:00

Ieri a fost zi de gatit. Cu frigul si ploaia de afara, nu aveam chef nici de asta. Dar m-am apucat, si ceva a dus la altceva si cica am facut bunatati pentru copil, dar copilul prefera painea goala. Asa ca ofer:

Pasta de avocado cu rosii si patrunjel:

Pateuri cu sunca si cascaval:

Clatite cu pui si marar:

Pilaf cu carnita de pui (ne-gras):

Briose cu scortisoara, cocos, stafide si migdale:

Astept musafiri pentru ca vremea urata abia a inceput. Si daca o sa continuu asa, la primavara o sa fiu de nerecunoscut!

Despre prietenie

2011-10-10T14:18:00.006+03:00

Prietenia de la job este una dintre formele des intalnite ale acesteia (clasificarea imi apartine).

Pe la fiecare serviciu pe care l-am avut, am reusit sa imi fac prieteni.
Ciudat, as spune, eu fiind antisociala prin definitie. Totusi, exista persoane cu care esti pe aceeasi lungime de unda de la inceput si faptul ca lucrati impreuna nu face altceva decat sa alimenteze si sedimenteze o frumoasa relatie.
Aproape de fiecare data, decizia de a-mi schimba job-ul a fost influentata sau amanata pentru ca imi era nu stiu cum sa imi parasesc colegele.
Cel mai dragut a fost, cand, in mai multe dati, ne-am luat talpasita cu toatele, schimband angajatorul si asa, deodata, sentimentul de vina ca iti lasi prietenele singure dispare, chiar daca fiecare a apucat-o pe drumul sau.
Dar tocmai aici devin lucrurile frumoase. Fiecare fiind cu drumul sau, avem mai multe de povestit, de barfit si disecat. Si chiar daca nu ne vedem zi de zi, este tare distractiv sa depanam amintiri despre locul care ne-a unit sau povesti despre ceea ce facem mai nou.
Este un sentiment tare, tare placut, sa stii ca in fiecare loc pe unde ai trecut si ai muncit, cel putin un suflet a vazut lucrurile la fel ca tine, a simtit si a trait la unison cu tine.
Nu o sa uit niciodata cand lucram sambata si internetul era un lux chiar daca eram intr-un palat, cand ne faceam salata si cappuccino in vila din Dorobanti sau cand stateam pana la 10 noaptea sa pregatim dosare. Toate sunt amintiri frumoase care ma fac sa ma bucur tare mult pentru ca sunt atat de castigata sa am astfel de prietene!

Yummy!

2011-10-09T12:36:00.008+03:00

Ziceam acum ceva vreme de o postare despre dulciuri. Nu stiu daca sunt experta, dar mananc multe... respectiv in fiecare zi inca de la micul dejun... sau in loc de micul dejun. Fara ceva zaharos de la prima ora sunt tafnoasa si fara energie. Asa ca am provizii sau improvizez. Si sunt si pretentioasa.

Nu-mi plac cele foarte dulci si siropoase. Asa ca in Grecia nu-mi amintesc sa fi savurat ceva... in afara de Frappe-ul cu inghetata. Nici baclavalele si cataiful turcilor nu m-au atras. Au un rahat foaaaaaaaarte bun ei in schimb. Si stiu si sa isi prezinte si sa isi vanda marfa.

Nedulci, dar parca in extrema cealalta au fost experientele libaneze. Astia sunt cam budincosi. Mie imi plac budincile, dar Osmalia pe care am mancat-o eu avea o fidea prea prajita, iar budinca de ziceam era complet fada. Kahtalia e o variatie pe aceeasi tema, salvata oarecum de un sirop, nuca si fistic. Dar la un restaurant libanez clar nu m-as mai duce pentru desert.

In Italia e dementiala inghetata. Si briosele pe care le-am gasit peste tot pe la Autogrill-urile de pe autostrada. Tiramisu e deja prea banal... si nici nu stiu cat de des il fac italienii pana la urma. In schimb, vitrinele magazinelor de dulciuri din Venetia te fac sa lesini de pofta... sau sa iti cumperi mult mai multe prajituri decat ai putea manca in 2-3 zile. Medovnik e o prajitura ceha - nu am fost la ea acasa, sper sa ajung, dar am gustat-o prin alte parti. E buna. La fel, cel mai bun strudel cu mere si sos de vanilie l-am mancat undeva langa Zurich. Deci nu in tara de bastina... dar strudelul pana la urma a devenit cam de pretutindeni.

Ideea e ca am mancat diverse prin alte tari sau pe la tot felul de restaurante. Si cele mai bune prajituri mi se par tot astea de-acasa, fie ca au ele alte origini sau nu. Preferata mea ramane si dupa atatia ani Alba-ca-zapada, crema de vanilie as pune-o la toaaaaate dulciurile, iar tortul in nici un caz nu e numai pentru aniversari si nunti... dar sa nu fie de ciocolata.

Si tot in materie de preferinte - eclerul cu cafea de la Chocolat, placinta cu mere si inghetata de la Thalia, cea cu dovleac de la Taverna Sarbului, tortul de mere de la Hanul Berarilor, tortul cu crema de vanilie si fructe de padure de la Shogun... si abia astept sa mai descopar si altele!

Teatru si nu numai

2011-10-09T09:24:00.004+03:00

Vineri seara si "Cui i-e frica de Virginia Woolf?" Grea piesa, mai ales dupa o saptamana istovitoare. Dar se joaca cu sala plina... si m-a facut sa ma gandesc asa un pic ce s-o fi intamplat cu "Dansez pentru tine". :)

Lasand gluma la o parte, si Emilia Popescu, si Banica, si actrita tanara care interpreteaza o gasculitza naiva, toti isi joaca rolurile foarte bine... nu si celalalt personaj masculin care e ok, dar nu suficient de interesant. Si nu e vorba deloc de comedie (chiar daca e Teatrul de Comedie, chiar daca numele astea de mai sus te fac sa te gandesti in primul rand la comedie), decat de limbaj pe ici, pe colo. Asa mi s-a parut mie - foarte trista piesa, foarte triste personajele, foarte trist gustul care iti ramane la final. Cred ca mai conteaza si starea in care esti... si locul pe care il ai in sala pentru ca, prin spate cel putin, exista riscul sa nu auzi chiar toate replicile. Dar per ansamblu e o piesa buna si grea, dramatica, sa fiu mai inteligenta - merita vazuta, in conditiile in care cauti ceva mai complex, mai psihologic, mai cu substraturi care au nevoie de un pic de efort pentru a fi intelese. Daca o privesti superficial, o vezi degeaba.

Eu recunosc ca nu am avut destula rabdare. Oboseala imi era mai puternica. Nu am adormit, ba chiar am fost atenta, dar mi-a prins tare bine "inghesuiala" de dupa de pe Lipscani, fie ea si cu aer de ex-dorobantism imbinat cu "Meciul de fotbal e mai interesant la terasa si la bere ca asa poate ne consolam ca suntem varza mereu". Si m-au mai "ridicat" ceva si limonada si planurile pentru Atena... si am eu niste prieteni asa care ma binedispun mereu!

Hai ca dau dintr-una intr-alta!! Tocmai am vazut o reclama ca reincepe megashow-il "In puii mei". Doaaaaamne fereste!! Oribil!! Chiar ca vine sfarsitul lumii!!!

Week-end

2011-10-03T08:27:00.003+03:00

Ce inseamna sa ai un week-end bun? Sa te odihnesti? Sa te plimbi? Sa petreci timpul cu cei dragi? Toate astea la un loc si multe altele? Sa fie soare si cald? Sa faci o prajitura sau sa poti manca una ca exceptie de la regimul pe care il incepi intotdeauna de luni? Sa te plimbi cu bicicleta? Sa te uiti la filme o zi intreaga? Cred ca sunt foarte multe posibile raspunsuri, ciudat e insa ca mai mereu ne concentram pe faptul ca a trecut week-end-ul si nu pe ceea ce ne-a adus acesta.

Uneori nu apuci sa faci in week-end mare lucru sau, cu alte cuvinte, faci ceea ce e urgent si nu ai putut face in timpul saptamanii. Si e un pic enervant daca iei asta ca pe o irosire de timp pretios. Pentru ca in timpul saptamanii foarte rar poti sa faci ceea ce nu ai apucat in week-end. Si atunci amani pe week-ul urmator si pana atunci poate se strang altele.

Pentru mine, la fel de groaznica precum senzatia de luni dimineata e cea de duminica seara. Doar ca mai poate fi indulcita un pic de satisfactia unui week-end bun. Si sunt surprinsa sa constat ca week-end-ul care tocmai s-a incheiat pentru mine a fost unul bun pana la urma. Nu a fost marea evadare spre recreere pe care o planuiam, dar am facut multe lucruri. Asa ca week-end bun poate sa insemne si mers la coafor (si, ca sa se inteleaga, urasc sa stau acolo 2,3 uneori si 4 ore!), facut cumparaturi (si asta urasc sa o fac in week-end de obicei pentru ca nu am rabdare sa conduc si caruciorul printre alte zeci de carucioare), culcat devreme si trezit mai tarzior (asta e mereu la mila copilului :)), luat cauciucuri de iarna (desi nu am agreat deloc suma uriasa pe care am dat-o in schimbul lor!), spalat cainele, spalat masina (asta deja era un must dupa luni intregi de imbacsire), facut curat in curte, spalat garderoba de gradi, copt cateva pateuri si mai ales plimbat in parc (o raritate, ciudat sau nu!) si mancat o prajitura buna in compania unor oameni dragi pe care nu apuc sa ii vad pe cat de des as vrea.

Week-end-urile productive sunt week-end-uri bune! Doamne ajuta sa fie si saptamana asta care incepe pe masura!

CHINA - Jurnal de calatorie (IV)

2011-10-02T13:36:00.046+03:00

Xian
Acesta este un oras de poveste, insotit de legende si multa istorie. Capat estic al Drumului Matasii, gazduieste in zona limitrofa mormantul imparatului Qin Shi Huang care a ordonat din timpul vietii sale constructia acestui edificiu care, nici pana in ziua de astazi nu a fost deschis. In jurul acestui mormant graviteaza alte constructii, din care cavalerii de teracota sunt cei mai cunoscuti. Imparatul dorea sa se insoteasca si dupa moarte de ceea ce a avut parte si in timpul vietii. Se spune ca la moartea imparatului au fost omorati toti cei ce faceau parte din curtea sa pentru a-l insoti in viata de dupa. Fermierul care a descoperit cavalerii de teracota, fiecare cu alt chip decat ceilalti, a ajuns o vedeta locala care da autografe pe cartile muzeului.

Zidul vechi care inconjoara orasul este si el obiectiv turistic si modalitatea obisnuita de vizitare este pe bicicleta.
Pagoda Gastei Salbatice este un edificiu de demult, inchinat lui Budha (care se identifica cu Gasca Salbatica).
Am plecat din Xian cu trenul de mare viteza dintr-o gara ce putea fi usor confundata cu un aeroport. Calatoria de 2 ore a fost placuta si foarte smooth.

Luoyang si Denfeng
Am ajuns in Luoyang care nu ne-a impresionat cu nimic pana nu am ajuns la ansamblul de grote din Parcul National Longmen, unde sunt adapostite nenumarate pagode si statui ale lui Budha.
Zona de dinaintea parcului era in reconstructie, urmand ca soseaua sa se lateasca pentru a asigura accesul cat mai facil turistilor. Cu siguranta in maxim 2 ani zona va fi de nerecunoscut si va cunoaste o puternica dezvoltare.
Am plecat spre Defeng pentru a vizita Templul Shaolin si pentru a asista la un interesant spectacol de kung fu. In aceasta zona isi au obarsia artele martiale.

Suzhou
Este un oras cochet, cu multe case si cladiri foarte scunde si este strabatut de multe canale – de unde isi trage si denumirea de ”Venetia Orientului”.
Gradina Padurea Leilor sau Pagoda Yunyan sunt obiective reconfortante si care nu trebuie ratate.

Shanghai
Este preferatul meu dupa incursiunea in Tibet. La 2 ore distanta de Suzhou, Shanghaiul se profileaza ca un gigant. Autostrazile care strabat intregul oras sunt cu adevarat impresionante si uneori iti dau impresia ca vei descinde fix in casa cuiva.
Cu cat se insereaza, orasul incepe sa se lumineze si sa se coloreze, tot mai mult. Devine tot mai viu si mai agitat si cu un farmec aparte.
De multe ori uiti ca te afli in China si iti inchipui o mare metropola americana. Locuitorii dar si turistii sunt diferiti fata de restul tarii. Orasul este cosmopolit si deschis catre occident. Este exact locul in care trebuie sa te afli in acea clipa. Este prezentul si viitorul.
Acum 20 de ani multi dintre zgarie norii care se profileaza acum nici nu existau. In anumite cartiere mai gasesti si cocioabe dar demolarea acestora este deja prinsa in planul urbanistic.
Noaptea, sa urci in turnul televiziunii, este un frumos cadou pe care ti-l poti face. Tot orasul ti se asterne in fata ochilor, superb luminat. Poti admira de sus, vasele de croaziera care par discoteci miscatoare. Orasul port ti se dezvaluie la picioare in toata frumusetea sa.
Ziua, orasul imbraca alte haine si iti dezvaluie o lume la fel de deosebita ca cea oferita noaptea.
Templul cu Budha de jad ne prezinta o statuie de o frumusete rara. Tot aici am fost initiati in tainele servirii ceaiului si ne-au fost oferite diverse combinatii facute chiar de calugari pentru tot felul de afectiuni.
Am parasit cu tristete acest frumos oras cu promisiunea ca vom reveni pentru a-l aprofunda.

Fotografiile din Shanghai deschid acest post.

Foto

2011-09-30T18:36:00.002+03:00

Sa spuna cineva ca nu e foarte reusita fotografia!!! E marca Ellie (ea e fotograful profesionist al blog-ului) si e foarte dulce! :)

Ziua Fara Masini

2011-09-23T08:49:00.002+03:00

Ieri am iesit la plimbare cu bicla pentru a ne bucura de ultimele zile (desi sper sa tina cat mai mult) de vara autumnala.

Si mergand noi agale pe Unirii pe pista de biciclete vedem multa Politie si si mai multi biciclisti.

Fara a fi acuzati ca ne place spiritul de turma, am pornit in calatorie alaturi de confratii nostri.

A fost o atmosfera tare placuta pentru ca puteai sa mergi pe strada fara sa te temi ca vei fi luat pe capota (ceea ce aproape s-a intamplat in drum spre casa, dupa ce parasisem acest mars, dar ne-am ales doar cu o varietate de injuraturi pentru ca am indraznit sa deranjam un taximetrist prin faptul ca am traversat, pe verde, pe trecerea de pietoni!), fiind respectati si admirati. Apoi mi-a placut senzatia ca nu esti singur pe pista, ca imparti cu altii bucuria de a pedala in aer liber si ca esti inteles pentru ca imparteam cu totii aceeasi pasiune.

Pana azi dimineata cand am cautat pe net habar nu am avut la ce am participat! Dar, acum ca m-am documentat, voi retine ca 22 septembrie este Ziua Europeana Fara Masini si promit ca in fiecare an ma voi alatura acestei manifestatii in speranta ca vom responsabiliza mai mult pe toti, ca vom renunta din ce in ce mai multi la masina si ca ne vom respecta reciproc atunci cand ne vom intalni in trafic!

Septembrie

2011-09-22T18:43:00.003+03:00

Ufffff! Ce repede mi-am amintit de ce urasc toamna!! Parca am obosit dintr-o data foarte tare. Trezitul la 6.15 in cursul saptamanii si la 7 in fiecare week-end nu ajuta deloc la indepartarea cearcanelor. Si septembrie e de-abia inceputul. Unde mai pui ca déjà e intuneric afara la ora mea de trezire. Pardon, a nostra! Pentru ca mi-e tare mila de Arina care la 7 fara un sfert isi bea lapticul cu ochisorii inchisi! Si, oricat ma straduiesc sa avem tot ce se poate pregatit de seara - hainute, ghiozdanel, lucruri din astea, si sa o trezesc pe ultima suta, sa-i fie si ei mai usor, tot se lupta, saracutza cu somnul si parca tot suntem mereu in intarziere. Iar ea e de cele mai multe ori curajoasa si imi ridica si mie moralul.

Si cand iesim din casa e atat de frig!!! Bebelina isi ia in brate papusa sau animalutele, vreo 2-3 in acelasi timp, si se cufunda in scaunul din masina lui tati, iar eu ma zgribulesc si abia tin volanul cu o mana in masina cealalta. Si plecam... eu incercand sa ma tin dupa ei si cu multe ganduri in multe parti. Mai merg in virtutea inertiei, mai ma trezesc brusc pentru ca mai trece pe langa mine cate un Logan cu numar de Giurgiu (sau vreu smecher cu bolid, ca cica asa se zice, inmatriculat in Bulgaria... ca si astia sunt maaari soferi), impopotonat pana la greatza (si Loganul, si soferul, si bolidul si mama lor a tuturor!). Astia, in general, se grabesc foarte tare, dar ii regasesc 2 km mai incolo la coada de la primul semafor… si de la al 2-lea… si de la al 5-lea, desi inaintez cu greu, eu mai greu decat ei, pentru ca nu tai benzi si fetze si nu depasesc coloana si oricum imi e prea lene sa ma enervez si sa injur. Nu ca as vedea rostul! Mai motzai un pic mergand bara la bara, apoi ma trezesc in interesectia de la Razoare unde trebuie sa fiu foarte atenta pentru ca, parca cu fiecare zi, zeci de masini se inghesuie pe tot mai multe benzi. Iar daca trec de Leu', deja vad luminitza! Mai am ceva emotii cu gasit loc de parcare, respectiv parcatul in sine, mai ales ca toata vara nu s-au facut asfaltari si lucrari si canalizari, iar acum dai de gauri, cratere, blocaje, strazi inchise etc. peste tot. Dar legea junglei te invata sa te descurci, chiar daca fiecare zi separat e o aventura si chiar daca in fiecare dimineata imi vine sa plang ca o iau de la capat.

Ziua de serviciu de cele mai multe ori nu stiu cand trece. Intotdeauna se gaseste ceva consumabil de timp si energie. Si am ajuns sa imi fie teama de ziua de miercuri. Cam la fiecare 2 saptamani si jumatate, miercurea, pe la pranz, deja ma uit des la telefon. Si suna. Si stiu lectia - febra, vomitat, plans, si fuga la doctor. Chiar! Am putea sa ne facem din timp programarile... si cererile de invoire alternativ - ba mami, ba tati. Si tataie intotdeauna in stand-by. Si urmeaza apoi o saptamana, chiar doua acasa. In plus consemnarile la domiciliu - ba e bolnav copilul, ba nu putem pleca pentru ca e foarte obosita seara si are nevoie de programul bine pus la punct ca sa nu fie data peste cap, ba trebuie sa facem pe-acasa ceea ce nu apucam sa facem in cursul saptamanii.

Foarte pe bune acum, au fost niste luni foarte grele. Si nu se anunta a fi mai usoare cele pana la sfarsitul anului. Si probabil fiecare le stie pe-ale lui si tuturor ni se pare ca ceea ce ni se intampla noua e mai important si mai stresant si mai greu si asa mai departe. Tocmai de-asta le sunt recunoscatoare si le multumesc celor care au inteles si s-au interesat si au avut rabdare si fac toate astea in continuare, asa putini cati sunt ei, si imi pare rau daca i-am dezamagit pe restul, asa multi cati sunt ei.

Dor de China

2011-09-22T15:00:00.002+03:00

Poti sa iti inchipui ca abia au trecut 2 saptamani de cand m-am intors dintr-o calatorie de 22 de zile in China si deja imi este dor de ea??
Cand am plecat de acolo credeam ca nu mai pun gura pe manancare chinezeasca vreo 3 luni, dar a durat doar o saptamana si deja am comandat la Wu Xing in speranta ca vom retrai, pe cat posibil, placerea gustului de acolo.
Asta noapte am visat ca ne mutam acolo si mi se parea o decizie absolut fireasca.
Si totusi, nu as face acest pas pentru ca atunci China nu ar mai fi ceva atat de special, de dorit, de indepartat.
Inchid ochii si mii de amintiri imi navalesc mintea: tonetele cu dim sum, negociatul la sange de prin piete sau magazine, tarabele ambulante unde ti se gateau pe loc frigarui sau alte preparate, imaginea oraselor noaptea, luminile colorate, zgarie-norii, micuta care imi facea cu mana in Yichang, statuia din Macao reprezentand-o pe Guan Yin, gondolele din the Venetian, shoppingul din Hong Kong, supa verde din Tibet, tubul de oxigen, sandvisul cu branza de iac, localnicii din Guangzhou care au vrut sa faca poze cu mine, ninsoarea de august din Himalaya, pestisorii aurii, gaina de matase, castanele coapte, margelele tibetane, Tai Chi, spectacolul de acrobatie, oamenii zambitori, defileele lui Yangtze, ursuletii Panda, Kung Fu, maretia si culorile Shanghaiului, povestirile cu si despre Dalai Lama, credinta budhistilor si multe, multe altele.
O iubesc si sper sa ma iubeasca si ea, macar putin si sa ma reprimeasca cu bratele deschise atunci cand voi reveni.

Experienta libaneza

2011-09-17T17:53:00.002+03:00

Nu, nu e tot jurnal de calatorie. N-a fost decat un drum de vineri seara la un restaurant din Bucuresti. A fost o experienta insa, pentru ca, pana aseara, nu mai mancasem nimic cu specificul asta.

Nu pot spune ca m-a impresionat in mod deosebit. Nu stiu care o fi fost pricina - poate localul sau poate mancarea-n sine, cred totusi ca se putea mai bine.

Ca sa nu fiu inteleasa gresit, nu spun ca nu a fost ok. Pana la urma conteaza foarte mult si cu cine mergi si atmosfera care se creeaza la masa. Iar din punctul asta de vedere nici pe departe sa am critici sau obiectii. Dar restaurantul per ansamblu, si cica e foarte bine cotat, mi s-a parut cam fitzos (ca deh, m-am mai uitat si eu pe la alte mese), cam scump (cred ca tot de la fitze se trage), servirea usor "aeriana"... si n-am inteles de ce un restaurant libanez are nume italian!!!

In rest, lipia libaneza e delicioasa... si e buna si cu umplutura de cascaval si carne de pui, dar cea pe care am mancat-o eu acum a lasat mult de dorit in fata unei quesadilla de exemplu. Orezul cu legume a fost foarte clasic si, as putea spune, simplu nu da gres, dar e simplu si atat. Iar carnea cu sos special numita VIC mi-a amintit de mancarea indiana... asta din urma fiind totusi mai buna.

Cu dulciurile treaba se complica... eu sint pretentioasa tare la capitolul asta. As face o postare seprata, asa ca revin. Mai spun doar ca nu mi-a placut cafeaua arabeasca cu boabele lor de nu stiu ce, in schimb mi s-a parut interesanta cafeaua alba care e ca un ceai... parerea mea! Apa cu esenta de flori de camp... in care pui sau nu zahar. Miroase foarte bine, gustul e discutabil... dupa peferinte ca orice, de fapt.

As zice ca e de incercat mancarea asta si pentru mine de revenit asupra ei. Doar nu te poti edifica dintr-o singura data intr-un singur loc, nu? :)

CHINA - Jurnal de calatorie (III)

2011-09-15T21:04:00.009+03:00

Lhasa, Tibet
Tibetul este o lume aparte. Este un taram in mijlocul altui imens taram iar tibetanii sunt foarte mandri de originea lor.
Obiceiurile, cultura, religia ne-au fascinat. Probabil este locul pe care l-am apreciat cel mai mult in aceasta calatorie, in special pentru autenticitate.
Am fost intampinati, ca semn de bun venit, cu esarfe albe pe care tibetanii le ofera si ca ofranda la manastiri.
Politica este un subiect tabu aici si trebuie evitat de discutat cu orice pret. Militarii patruleaza zi si noapte in toate zonele orasului.
Cu toate acestea orasul Lhasa, “acoperisul lumii” cum i se mai spune (pentru ca este aflat la altitudinea de 3650 m), ramane fascinant.
Orasul nou este populat in special de chinezi, in ultima vreme aparand si casatoriile mixte, chinezi – tibetani, copilul rezultat purtand intotdeauna cetatenia mamei. Mall-uri si cladiri noi se construiesc la tot pasul.
Orasul vechi insa este incarcat de istorie si de traditii. Oamenii se imbraca in continuare in port popular si sunt foarte religiosi. Religia este pentru ei foarte importanta pentru ca inseamna si istorie si traditie. Palatul Potala, care strajuieste Lhasa, a fost construit de cel de al cincilea Dalai Lama. Palatul de vara insa are o constructie ridicata chiar de actualul Dalai Lama (cel de al paisprezecelea) inainte ca acesta sa plece in exil in India.
Zilnic, langa statuile lui Budha se pun ca ofranda recipiente cu apa proaspata pentru doua motive foarte simple: apa este accesibila si bogatului si saracului (spre deosebire de lapte sau vin) si pentru ca apa este pura, nefiind rezultatul niciunui amestec.
La fel, in fiecare dimineata, in piata centrala a orasului vechi in doua mari incineratoare se arde lemn aromat, un fel de wake-up call pentru zei, carora li se aminteste ca nu au fost uitati de catre muritori.
Am fost invitati la un spectacol traditional: am ascultat arii din opera tibetana, am vazut obiceiuri foarte similare cu ale noastre (dansuri cu masti, un fel de dans al calusarilor sau al fetelor de la Capalna in varianta tibetana) si am admirat costumele specifice fiecarei zone din Tibet, pline de culoare si puternic accesorizate (de la palarii sau caciuli, la cercei si margele enorme purtate chiar si de barbati).
Aici toata lumea are obrajii imbujorati si pielea bronzata. Figurile tibetailor ne amintesc in general de locuitorii din Peru sau Bolivia.
Si ei intorc capul uimiti dupa noi, dar parca mai discret, poate si pentru ca aici am intalnit mai multi turisti straini chiar si fata de Beijing.
Aici mai toata lumea vorbeste limba engleza spre deosebire de restul Chinei.
Negocierea este foarte dura si aici, comerciantii nu reduc prea usor pretul si trebuie sa fii foarte ferm in atitudine mai ales daca vrei sa obtii ceva mai ieftin – intr-un final vor ceda dupa multe oftaturi sau dupa ce ti-au oferit alternative mai ieftine produselor dorite intr-adevar de tine. Alti comercianti, dupa ce vor vedea ca ai facut ceva achizitii de la colegii lor de breasla vor face tot posibilul sa te ademeneasca si ei, uneori chiar intr-o maniera destul de violenta, desi binevoitoare.
La capitolul culinar, preparatele specifice zonei sunt cele din iac (friptura, tocana, unt, iaurt, branza sau butter milk tea). Aici se mananca mult mai putin picant decat in alte zone ale Chinei.
Carnea de iac se gaseste la fiecare colt de strada si este expusa intr-un mod in care DSV-ul nostru ar avea clar de obiectat.
Traficul este si aici infernal, se circula pe contrasens, pietonii nu au niciun drept si toti se concentreaza doar la drumul lor.
Magazinele tip supermarket sunt si aici pline atat de poduse traditionale cat si de cele internationale iar preturile sunt extrem de rezonabile pentru noi.
Oamenii nu se tem de munca. Am fost socati cand la hotel ne-au fost carate bagajele (in jur de 20 kg fiecare) in spate, de niste doamne localnice care erau socate la randul lor daca refuzam sa le lasam pentru ca pentru ele era ceva absolut firesc pentru ca era job-ul lor.
La fel, zeci de oameni netezeau cu mana podeaua din camera principala a manastirii Sera, aflata in renovare din banii primiti din donatii.
Una peste alta, in opinia mea de calator impatimit, Tibetul este un must pentru ca savoarea locala este cu adevarat inedita si nu trebuie ratata.
Mi-am promis ca ma voi documenta mai mult despre aceste locuri odata ajunsa acasa pentru a fi mai aproape de tot ce inseamna Tibet.

Trenul transhimalayan
Am parasit Lhasa pentru a ajunge la Xian cu trenul transhimalayan. Probabil toti visam un fel de Orient Express, dar realitatea ne-a dovedit ca faimosul tren nu este altceva decat un mijloc de transport extrem de lent care tranziteaza insa niste zone superbe, ajungand si pana la 5070 m altitudine. Perioada de dinanintea datei de 1 septembrie cand incep scolile in China nu este propice unei astfel de calatorii daca iti doresti liniste si certitudinea biletelor.
Cu toate acestea, pe langa peisajele frumoase pe care le-am vazut cu aceasta ocazie am asistat la un fenomen neobisnuit pentru noi: ninsoare in luna august!

CHINA - Jurnal de calatorie (II)

2011-09-12T22:13:00.010+03:00

Yichang
Acest oras este un important port al fluviului Yangtze, cel de al treilea ca marime dupa Nil si Amazon.
Am ajuns aici pentru a ne incepe croaziera pe fluviu. Pana la imbarcare am vizitat Muzeul Orasului, mandria locuitorilor si care prezinta trecutul regiunii si vestigiile descoperite de-a lungul timpului. Interesant este ca simtul comercial este prezent si aici pentru ca intr-o camaruta a muzeului erau oferite spre vanzare turistilor diverse obiecte de arta din jad, cupru sau lemn primite ca donatie.
Tot in acest oras am descoperit o taraba unde se pregateau gogosele cu diverse umpluturi (mai mereu habar nu ai ce mananci dar pana la urma tot ce conteaza este sa iti placa gustul) coapte la aburi in timp real in recipiente din bambus (dim sum). Probabil taraba respectiva precum si un mic supermarket din oras au cunoscut vanzari record cu romanii veniti in prospectare.
Contrastele domneau si aici: cladiri darapanate convietuiau cu “paduri” de blocuri enorme. Totusi, oamenii afisau figuri calde si senine. Pana la urma asta e tot ce conteaza.

Croaziera pe Yangtze
Vreme de cinci zile am parcurs traseul Yichang – Chongqing la bordul unui vas de croaziera.
Monotonia plimbarii pe apa a fost insa destramata cu succes de cateva excursii deosebite: The Tribe of Three Gorges – unde, urcand pe munte am vazut obiceiuri locale, precum o nunta traditionala (aici am aflat ca tinerii se casatoresc la 20-21 de ani, ca obisnuiesc sa se intalneasca o data sau de doua ori inainte de casatorie, iar fetele indica alesul prin aruncarea unui buchet), am ascultat cantece specifice zonei, am vazut cum se pescuieste cu cormorani si am avut impresia ca aici timpul sta in loc sau nici macar nu este cunoscut ca si concept; Lesser Three Gorges – ne-a incantat cu peisaje magnifice, cu povesti de demult si cu placerea de a observa maimute (macaci) in mediul lor natural; Ghost City – unde povestea se imbina cu superstitia.
Este greu de descris in cuvinte frumusetea peisajelor si este de admirat ca fiecare coltisor este exploatat si daruit privirii tuturor ce stiu sa aprecieze asa ceva.

Chendu
Am terminat croaziera in portul Chongqing, cel de al treilea oras ca marime din China. Am plecat apoi intr-o calatorie de 3 ore catre Chendu unde se afla o faimoasa rezervatie si statie de cercetare pentru ursii Panda (uriasi si rosii).
Aceasta specie, ca multele altele, este in curs de disparitie, dar chinezii fac tot posibilul sa protejeze aceste frumoase animale.
Uriasii Panda erau la siesta atunci cand i-am vizitat, lenesi si cu niste mutrite dragalase. Tot grupul a fost la unison incantat de aceasta experienta, dovada fiind poate si zecile de suveniruri achizionate avand ca tematica Panda urias.

CHINA - Jurnal de calatorie (I)

2011-09-11T20:53:00.016+03:00

Am plecat intr-o calatorie in China fara sa am asteptari, sperante sau opinii de orice fel. Cunosteam cateva amanunte citite in ghidul turistic precum si ceva informatii culese si pastrate de-a lungul timpului. In plus, mai stiam ca trebuie sa ajung si in acel colt de lume.
Am optat pentru o excursie organizata dar cuprinzatoare, pentru a ne asigura ca nu vizitam doar orasele principale si putem sa beneficiem si putin de zone in care nu ne-am fi gandit sa ajungem (vezi exemplu croaziera pe fluviul Yangtze).

Qatar Airlines
Bucuresti – Doha, Doha – Beijing. Este probabil compania cu care am zburat cel mai bine, in sensul ca pe langa abilitatile pilotilor am beneficiat si de un echipaj amabil, zambitor si de un mediu rafinat. Am mancat bine (cum erau mesele in avioanele companiilor mari inainte sa le loveasca si pe ele “criza”) si am baut cu masura datorita Ramadan-ului.
Aeroportul din Doha mi s-a parut cel mai cosmopolit si mai libertin din tot ce am vazut pana acum. Pasagerii se odihneau pe jos din loc in loc fara sa fie stanjeniti de cineva (mai putin de privirea mea iscoditoare), toate culorile de piele si toate natiile parca isi dadusera intalnire in aceasta babiloniada comtemporana. Revoltator poate pentru Europa, aici orice era la el acasa, inclusiv femei imbracate in burka sau barbati cu mai multe sotii. O mixtura interesanta de traditii, de natii, de modern si ultramodern.

Beijing
Capitala Chinei este un oras al contrastelor, unde gasesti peste tot zgarie nori, cladiri inimaginabil de inalte si impunatoare care convietuiesc cu Orasul interzis, temple de sute de ani si zone verzi unde lumea danseaza sau practica tai chi, magazine de lux, piete de produse contrafacute sau tarabe volante cu fructe si “ciudatenii” precum melci, frigarui de scorpion sau tot felul de organe despre care nici nu te-ai gandi ca exista.
Silk Market sau Fake Market cum i se mai spune, este un paradis al facaturilor unde Gucci sau Calvin Klein sunt trasi cu mult talent la indigo. In cautarea unei posete asa zise Burberry am fost invitati intr-o camaruta in spatele standului, ferita de ochii indiscretilor unde ni s-au prezentat produse de calitate superioara si unde am fost oarecum sechestrati - intr-un sens foarte binevoitor (usa nu avea clanta si se putea deschide din interior doar de catre personalul magazinului), in speranta efectuarii vreunei achizitii. Astfel de piete sunt paradisul negociatorilor pentru ca aici totul are un pret iar pretul este intotdeauna negociabil (mai putin in magazinele de stat, unde insa si calitatea este la un nivel superior).

Vorbind de paradis, Templul Cerului m-a impresionat pentru ca am putut observa activitatile zilnice ale chinezilor, de la tai chi de care pomeneam mai devreme, la table sau tricotat.
La Muzeul de Jad am invatat despre aceasta piatra cu semnificatii puternice pentru poporul chinez. De exemplu o bratara de jad se va purta intotdeauna la mana stanga ca sa fie aproape de inima si asta este conform principiile feng shui pe care ei le respecta cu strictete in orice fac.
Aflati in Beijing, o vizita Marelui Zid devine un must. Se pare ca toata lumea identifica aceasta tara cu marele edificiu. Mai interesant este ca acesta este doar o mica parte din frumoasa China.
Spectacolele de acrobatie nu trebuie sub nicio forma ratate. Sunt cu adevarat impresionante.
3 zile in Beijing nu sunt suficiente pentru a-l cunoaste ci doar pentru a-ti face o idee despre maretia sa, asa ca este pe lista noastra “de reveni".

“Nu stiu altii cum sunt, dar eu … “

2011-09-08T16:41:00.000+03:00

Inca sunt sub influenta amintirilor din calatorie (desi din titlu s-ar fi crezut ca este vorba de cele din copilarie) si desi incerc sa adun si sa procesez toate informatiile dobandite in cele 3 saptamani petrecute departe, nu ma pot opri sa ma gandesc la urmatoarea plecare.
Am fost intrebata la un moment dat care este cel mai frumos loc unde am calatorit si am raspuns extrem de natural ca este vorba, intotdeauna, de urmatoarea destinatie.
De ce?
Pentru ca oricat de frumos ar fi fost in ultima calatorie acest lucru nu face decat sa ma determine sa caut o destinatie si mai interesanta si mai captivanta.
Este simplu, de ce sa te limitezi la ceva cand ai posibilitatea sa explorezi tot mai mult?
Cand raspund la intrebarea unde am fost in concediu si spun: China – Tibet – Hong Kong – Macao mi se pare ceva la fel de natural ca si cum as spune: Grecia sau Austria.
Deci, nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand vine vorba de plecat intr-o calatorie traiesc o bucurie imensa pentru ca pot descoperi locuri si oameni si obiceiuri noi, pot invata si deprinde lucruri altfel decat acasa.
Ciudat este ca nu eram asa. Acum ceva vreme nu ma scoteai din casa nici pana la Sinaia si acum as strabate toata lumea.
Si ma voi mai opri cand o sa imi scartaie oasele batrane si le voi povesti nepotilor, la gura sobei despre cat de mare si frumoasa este lumea in care traim si despre cum nu trebuie sa inceteze niciodata sa invete si sa exploreze ca sa se cunoasca si ca sa se autodepaseasca.

Ca la romani!!

2011-09-07T19:05:00.002+03:00

Pana la urma cat a fost scorul la meciul lu' peste??? Nu neaparat ca m-ar interesa, dar toata lumea vorbeste! Si nu despre meciul in sine, ci despre ce ii place romanului... sa dea cu piatra si sa arunce vina pe cine i se pare mai la indemana sau mai fraier si pentru te miri ce motive.

Prin urmare am aflat, desi nu am fost pe stadion si nici nu m-am uitat la meci, ca s-a cantat o varianta incorecta a imnului (sau cel putin cateva versuri aiurea), ca mult lucratul si asteptatul gazon a fost varza... sau mai degraba iarba saritoare (Carcotasii ziceau ceva de ciuperci?!??), ca federatia plateste o amenda... si ca plateste si Becali ceva dar n-am inteles exact ce si de ce... Si totusi... cat ziceti ca a fost scorul ala???

Deja...

2011-08-30T09:41:00.000+03:00

Se termina vara. Prea repede! Si e deprimant! Si faptul ca toata lumea vorbeste despre asta nu ajuta! Parca urmeaza sa se intample numai lucruri grele si o sa ne taraim timp de 6 luni sa o scoatem la capat. Si, cand o sa zicem ca s-a terminat, o sa mai avem ceva zapada si frigaraie si prin martie. Si-abia o sa avem chef sa iesim din casa. Deja cand ma gandesc, ma apuca o lene grozava!

As da o lege sa scoatem noiembrie din calendar, decembrie sa fie oficial tot vacanta pentru toata lumea, ianuarie sa fie redus la jumatate, iar in februarie sa lucram de la 11 la 4. Ce, n-ar fi bine?

Cine dracu'-i Michael Jackson?!

2011-08-29T09:36:00.001+03:00

Azi Michael Jackson ar fi implinit 53 de ani. Au trecut doar 2 ani de cand a murit si deja parca nu-si mai aminteste lumea de el. Cel putin azi... m-am tot uitat la stiri si nu i-am auzit numele! N-am fost eu cine stie ce fana, dar a fost "mult" totusi ca sa il tratam cu "nimic"!

In schimb... ce atata nunta anului?!?! Ce atata tam-tam pe banii cheltuiti ca, in loc de rafinament si stil, s-a ajuns la ostentatie si snobism si chiar nesimtire?! Si de ce trebuie sa ne uitam admirativ si sa luam drept modele adulterul, parvenirea, pitzipoancele care nu pot lega doua cuvinte si idiotii care uita de unde au plecat si calca peste tot si toate pentru a le fi lor bine?!

Cam aiurea! Vai de valorile promovate in tara asta!

...

2011-08-27T22:13:00.002+03:00

Cineva apropiat mie imi mai zice din cand in cand: "zi-mi o minciuna!" Si eu spun: "Eu nu mint!" Ce se intelege?

Lasand la o parte aiurelile, eu chiar mint rar si doar cu o foarte buna justificare. Uneori mint foarte prost pentru ca nu am antrenament. Alteori nimeni nu se asteapta sa mint, asa ca ma descurc foarte bine.

Nu mint cand e vorba despre mine - sunt un sofer mediocru pentru ca nu stiu sa parchez, nu mananc deloc cartofi prajiti pentru ca ingrasa, mi-e teama sa mai fac un bebe pentru ca ma simt batrana pentru asta si in ultimul timp sunt foarte critica si neiertatoare. In ceea ce ii priveste pe ceilalti, mint provizoriu... adiga sa ajung la un scop si apoi dau cartile pe fata. Daca nu le mai dau, inseamna ca nu merita efortul.

Saptamana care taman se incheie am mintit mult. Dar doar ca sa iasa anumite surprize. Nu am reusit 100%, dar pana la urma a fost bine. Asa cred! Doar ca... e tare obositor sa minti!!! Nu inteleg de ce fac unii oameni un sport/hobby/necesitate din asta!

Inca de vacanta...

2011-08-25T20:23:00.005+03:00

Intotdeauna am avut ceva rezerve in ceea ce priveste conceptul de all-inclusive. De-asta l-am si testat abia acum, printre ultimii cred. Si, dupa cum ma asteptam, nu m-a impresionat. Sau poate de-asta nu m-a impresionat... pentru ca am plecat cu idei preconcepute?!?! Si asta e posibil.

Sa nu se inteleaga gresit - nu e deloc rau. Turcia - 5 stele e chiar de foarte bine! Au tot ce le trebuie, inclusiv multa dispozitie si amabilitate. Pentru cei care nu vor sa vada prea mult in vacanta/concediu, ci sa faca bai de soare si bai la soare si bai cu soare si tot asa, nu prea exista ceva mai bun. Dar asta n-are a face neaparat cu ideea de all-inclusive. Pentru ca pe mine all-inclusive asta, nu stiu de ce (oare de ce?!), ma duce in principal cu gandul la mancare/bautura foarte multa... vorba vine pe gratis!

Acum, e adevarat, depinde si unde nimeresti. Bautura in cazul meu, a primit o nota foaaaarte proasta pentru ca singurul lucru pe care as putea sa il beau de la dozator ar fi, in cel mai bun caz, apa. Prin urmare 6 zile am baut doar apa si, in plus, incepeam cate 3 cafele - dimineata, pranz, dupa-masa - si nu terminam nici una. Cica la Ultra all-inclusive s-ar schimba treaba!

Mancarea a fost per total ok. Punctul forte ar fi ca, din atatea sortimente la aproape orice ora, e aproape imposibil sa nu gasesti ceva chiar si pentru cel mai mofturos Pici. Si au si mancare sanatoasa, mancare dietetica, mancare pe care poti s-o iei ca atare si sa o mai asamblezi tu un pic dupa pofta, mancare buna intr-adevar! Asta daca lasam din capul locului la o parte amanunte gen chelneri care mai baga degetele prin castroanele cu budinca (si care in Turcia au un miros specific, ei - chelnerii, care iti cam taie orice pofta), chestii pe care le mai servesc la gustarea de la 4 pentru ca nu s-au terminat la micul dejun (si poate asta n-ar fi o problema daca nu s-ar intari/modifica la gust intre timp), laptele turnat din niste pungi uriase tot intr-un fel de dozator. Sa nu ne legam acum chiar de orice fleac! :)

Altceva? Fructele nu prea au gust - pepenele nu era dulce deloc, iar strugurii erau un pic de cauciuc. Mielul predomina, daca nu estetic, macar prin miros. Si au un fel de lipie facuta pe loc din care as fi putut manca la infinit... daca nu mi s-ar fi umplut/umflat stomacul dupa prima bucata.

A, si nu e adevarat ca numai romanii isi umplu farfuriile pana la refuz pe principiul "Daca tot am platit, macar sa facem paguba!" Toate natiile fac asta. Diferenta o face doar pofta de mancare... sau gabaritul... sau educatia... sau scuza "sunt in concediu si mananc ce vreau sau cat vreau sau cand vreau si ma apuc eu dup-aia de regim!" Mie personal imi era rusine de cei care veneau sa imi stranga mancarea... asa ca lasam intai copilul sa manance, ceea ce ii ramanea mancam eu si, daca mai era loc, mai luam ceva extra. Extra insemna in principiu prajituri... care lui Lulu nu ii placeau oricum. (O stiti pe Veronica din filmul acela pentru copii? De-asta ii zic Lulu!)

Si-atat! Ca nu m-a enervat nimic mai rau decat faptul ca turcii abia vorbeau engleza, in schimb vobeau germana si rusa de te turea capul. M-am simtit discriminata! Si nici nu mi-a zis nimeni de Hagi!!!

De vacanta

2011-08-24T18:34:00.004+03:00

Istanbul – haos si nebunie. Nu neaparat in sens rau. E o lume intreaga – toate natiile, toate culorile, toate parfumurile. Ti se spune despre el si totusi, cand ajungi, ai impresia ca n-ai aflat nimic.

E imens si e foarte frumos cand pui prima data piciorul. Apoi te pierzi – o mare de oameni, ingrozitor de multe masini si un zumzet de fond naucitor – voci, claxoane, incantatii religioase in megafoane. Mergi cu harta in mana si iti dai seama ca nu ajungi niciunde si totusi peste tot.

Foarte multa istorie, civilizatie si opusul ei, lux si saracie la un loc, suspicios de multa amabilitate si spirit de negociere de la copiii de cativa anisori pana la batranii care vand fructe impingand in soarele arid tarabele pe roti. Se vand de toate si esti convins/a sa vrei de toate, de la un loc la terasa (si o limonada cu menta pe zabuseala e o binecuvantare) pana la magneti, pantofi, haine si multe, foaaarte multe dulicuri.

Nu stii ce sa spui mai intai. Simti senzatii pe care nu reusesti sa le uniformizezi si sa le redai in cuvinte. Simti respect si admiratie si un fel de hipnoza si iti vine sa o iei la fuga in acelasi timp. Poftesti la tot si la toate si simti setea de a vedea mai mult si imediat… Si totusi e prea mult si nu mai poti. Si o farama de liniste ar fi binevenita.

Nice people, nice place, nice thoughts*

2011-08-04T15:02:00.005+03:00

Sunt locuri pe care desi nu le cunosti, le placi din prima clipa in care ai auzit de ele si iti doresti, in ciuda tuturor obstacolelor, sa ajungi acolo. Apoi, dupa ce le descoperi, constati ca ai avut dreptate iar lucrurile devin si mai interesante.

Probabil sunt cateva astfel de locuri dar primele care imi vin in minte ar fi orasul Mainz datorita caruia m-am apucat sa invat singura germana, biserica Icoanei unde ne-am casatorit si am botezat-o pe Arina, ceainaria Green Tea - good tea, good cookies, good mood, hotelul Jardin Tropical din Costa Adeje unde ne-am petrecut luna de miere.

Desi pare ca voi vorbi de o calatorie, va inselati, deocamdata nu mai plec nicaieri (asta doar pana pe 15 august cand incepe distractia pe taramul galben).
Este vorba mai mult de o "incursiune" (am pus ghilimele pentru ca terenul nu a fost inamic ci deosebit de friendly) intr-o pauza de la cotidian.

Cred ca de mai bine de un an auzisem de Bacania Veche (http://www.bacaniaveche.ro/) de pe blogul lui Mazilique, le-am admirat site-ul si am tot dat Like-uri pe Facebook, drooling de la birou si promitandu-mi solemn ca va veni si momentul cand le voi face o vizita.
Dar cum toate vin la timpul lor, astazi (da, in timpul programului de serviciu recunosc, dar sa-i zicem pauza de masa totusi) m-am convins ca era locul pe care mi l-am imaginat: prietenos, cald, linistitor - mai pe scurt sau mai pe englezeste, cosy.

Nu o sa vorbesc neaparat despre bunatatile de acolo pentru ca asta veti constata pe propria piele si oricum fiecare din noi are gusturile si placerile personale (desi am plecat de acolo cu pranzul = salata cashprese si prajitura cu prune, cina = pizza de casa cu branza de burduf si placinta cu branza sarata si marar, precum si alte minunatii in borcanase elegante, pentru cunoscatorii de acasa = nu spun mai mult, ca e surpriza), dar o sa vorbesc de atmosfera.
Eu una m-am simtit ca intr-o oaza, unde am uitat de stress, de amenintarile de la birou ca voi avea de revizuit contracte in concediu la o diferenta de fus orar de 6 pana la 8 ore, de Romania in general. Ma gandeam ca este genul de loc caruia mi-ar placea sa ma dedic atunci cand m-as lasa de profesia mea, pentru ca inspira multa liniste si confort si echilibru.
Se vede si se simte ca este un loc unde se pune mult suflet si asta conteaza cel mai mult.

Ca sa concluzionez, mi-a placut si o sa revin cu drag de fiecare data (acele Brownies care imi fac cu ochiul de pe site trebuie testate chiar daca le voi compesa ulterior cu multi km de bicicleta)!

*Iar am scris in engleza si ma cearta tata, dar sincer nu ma pot abtine si apoi toate orele de pregatire din copilarie trebuie sa fie evidentiate undeva!

Despre ce este si prin farfuria altora (II)

2011-08-03T08:37:00.002+03:00

Iar nu am documentat postul in mod corespunzator, dar va voi povesti ce am mai pregatit prin bucatarie.

Am mancat la libanezi un aperitiv care mi-a atras atentia, numit Baba ghanoush. Reteta se gaseste oriunde pe internet si nu este dificil de facut, atata vreme cat ai ingredientele necesare.

Pe scurt este vorba de un altfel de salata de vinete, cu un flavour aparte, de pe alte meleaguri.

Si pentru ca este chiar sezonul vinetelor m-am gandit sa imprumut si eu aceasta reteta.

De bine ce ma apucasem sa prepar minunatul aperitiv, am constatat ca imi lipseste ingredientul care ii dadea "culoarea" locala, respectiv tahini (pasta de susan).

Ei bine, a trebuit sa ma adaptez si am trecut la un mix and match culinar, astfel: am combinat vinete (pregatite ca pentru salata noastra clasica), rosii taiate in bucatele mici, ulei de masline, lamaie, sare si piper. Se mai poate imbunatati cu ceapa tocata marunt si/sau patrunjel.

Acest "talmes balmes" vegan sau combinatie cosmopolita daca vreti o denumire mai eleganta are un gust de acasa dar si de departe, este racoritor si placut, este cunoscut si totusi surprinzator.

De fapt, veti vedea daca o sa incercati reteta!

Inca o luna

2011-07-31T19:55:00.009+03:00

Am zis ca iulie e sarac si l-am subestimat. Nu pun la socoteala zilele foarte grele ca asa au fost majoritatea. Ma gandesc la ultimele trei... Si am incheiat glorios.

Vineri zi lunga, dar incheiata la o limonada si apoi la lychees cu inghetata. Asta din urma e un desert care nu prea m-a convins, dar e singurul fel al carui nume mi-l amintesc din tot ceea ce am mancat... si suna si bine! Oricum, experimentat mancare thailandeza a fost una, dar compania conteaza cel mai mult intotdeauna si senzatia pe care o iei cu tine acasa la plecare.

Sambata a fost cu si despre copii. Si asta e intotdeauna de bine. Si n-a fost stres, ceea ce e iarasi mare lucru. Nu stiu cand a trecut ziua, dar s-a incheiat foarte frumos - micutza mea se urca singurica in pat si imi arata ca se culca si, daca ma intind langa ea, se urca pe mine si ma pupa.

Iar azi, pentru final de luna, am "petrecut" acasa intr-un cadru relaxant si prietenos. Si am inteles inca o data ca e bine sa faci ceea ce ai chef si ceea ce simti si uneori sa ti se rupa de ceea ce trebuie sau se asteapta altii sa faci. Si mai ales e bine sa nu iti fie rusine ca simti ceea ce simti si nu te fortezi sa le faci altora pe plac.

Equilibrium

2011-07-28T11:14:00.002+03:00

Un proverb chinezesc spune ca omul are 100 de vieti, dar trebuie sa se comporte ca si cum cea prezenta ar fi ultima.

Ce invatam de aici?

Ca practic o viata avem si nu trebuie irosita, ba din contra, trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa ce ne este daruita.

O lectie de viata este sa inveti sa ai echilibru in tot ce faci.

Sa culegi ce este bine si frumos si sa transmiti aceleasi lucruri mai departe, sa oferi, inainte sa te astepti sa primesti, sa faci cu placere ceea ce faci si sa nu te astepti sa faci doar ce iti place.
Sa iubesti si sa te lasi iubit, sa lupti si sa fii tolerant, sa iti stabilesti un target realist si sa te auto-premiezi pentru cate-o realizare ca sa te motivezi sa urci, inca si inca o treapta.
Sa respecti si sa te faci respectat.
Sa visezi si sa iti implinesti visul.
Sa iti cunosti limitele dar sa nu ramai limitat.
Sa inveti de la altii si pe altii.
Sa stii sa asculti si sa te faci ascultat.
Sa protejezi dar sa nu sufoci.
Sa recunosti libertatea celorlalti pentru a ti-o afirma si pe a ta.
Sa faci lucrurile la timpul potrivit si atunci cand simti.

Si asa au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Update

2011-07-28T08:37:00.002+03:00

Nu e nimic grav! :) Am criza mea obisnuita de o data la 2-3 ani in care pic total. Din cauza oboselii si a stresului, organismul meu cedeaza. Asa s-a intamplat acum 2 zile sa mi se faca rau, sa vomit noaptea, sa ma ia cu ameteli, dureri de cap si ce s-a mai putut... Din pacate nu am avut timp sa stau sa imi fie putin rau si sa imi treaca. Alergatul de la cresa la serviciu si de la serviciu la cresa in mijlocul zilei in urma unui telefon de panica ("are febra fetita, plange, tuseste, nu mananca, veniti sa o luati!"), apoi alergatul de la cresa la doctor, mersul acasa cand e caldura mai mare si aerul conditionat de la masinta stricat... toate astea te cam fac sa uiti de orice rau. Sau cu alte cuvinte imi e rau cu pauze, cand doarme ea si cand ajung la serviciu. Deci starea mea s-ar putea prelungi la mai mult de 2 zile. Dar nu e o drama. Azi si maine sunt zile grele. Apoi sa speram ca o sa ne mai putem relaxa. Si ca afurisitii aia de canini ori ies si gata, ori se mai odihnesc si ei cateva saptamani c-or fi obosit de la atata sapat!

...

2011-07-27T09:40:00.003+03:00

Cica m-as fi schimbat. Si cred ca asa e. Nu stiu in ce masura, dar probabil sunt mai distanta si mai rece... si perceputa ca atare. Iar cei care trebuie sa ma cunoasca acum, nu prea stiu de unde si pana unde sa ma ia. Pe unii dintre ei cel putin, ii cam simt debusolati. Dar asta e... Si pentru mine e destul de coplesitoare situatia pentru ca e o perioada de stabilit multe legaturi. Nu zic de prietenie pentru ca nu imi doresc prieteni noi... ma multumesc cu cei 2-3 pe care ii am. Dar totusi... In mijlocul oamenilor e nevoie de legaturi decente.

Nu prea am feed-back direct. Nu prea se ingramadeste lumea in general la spus ce gandeste si ce crede. Daca aflu ceva, e mai mult din intamplare. Dar, atat cat pot sa-mi dau seama, unele fetze sunt surprinse, unele voci suna mirate. Si asta m-a facut sa realizez ca nu ma mai stresez, nu ma mai consum, nu ma mai straduiesc decat pentru un numar foarte redus de persoane. Cica daca te superi pentru lucruri pe care ti le fac oamenii, voit sa nu, inseamna ca iti pasa. Daca nu ma afecteaza in nici un fel, inseamna ca am pierdut oamenii aia pe drum? Ce inseamna daca nu mai am energie, chef, dispozitie, vointa si orice ca sa mai sinchisesc? Suna urat? Probabil! Dar asta e!

Pentru pofticiosi II

2011-07-25T21:32:00.008+03:00

Ieri am facut mai multe chestii cu afine... si una cu cirese. N-aveam nici un chef de gatit, dar aveam mai multe lucruri vechiute (a nu se intelege expirate) prin frigider si m-am hotarat sa nu arunc nimic.

Afinele au fost principalele nemancabile ca atare. De fapt, daca nu le mananci imediat ce le culegi, nu mai au nici un haz. Asa ca pe-astea de le aveam ratacite le-am impartit in 2... nu stiu cate erau dpdv gramaj, dar am avut un castronel plin. Jumatate din ele au mers in vasul pentru blender cu un pahar de lapte batut de capra si ala cam pe duca (nu a fost asa rau cum suna :)), o lingura de zahar si niste esenta de vanilie. Asa mi-a venit mie! Am mancat cam jumatate din chestia asta pe loc, ca tot era rece, si jumatate am bagat-o la congelator. A cam inghetat bocna si nici n-a mai fost prea gustoasa dupa ce am lasat-o un strop la dezghetare, dar cica afinele-s sanatoase... si laptele de capra!

Apoi am facut tarta. 3 oua cu vreo 200 g de iaurt si 200 de grame de zahar le-am mixat cat am avut rabdare. Separat am amestecat 250 de grame de faina cu 1 pliculet de praf de copt si unul de zahar vanilat si la final le-am impreunat cu prima compozitie. Am uns tava de tarta cu unt, am turnat chestia cremoasa si apoi afinele pe deasupra. Am lasat-o la cuptorul in prealabil incins la vreo 180 de grade, pana intr-o jumatate de ora. A avut succes in campul muncii. :)

Chestia cu cirese a avut succes acasa. Blat de pandispan in pincipiu. Am separat 6 oua - galbenusurile le-am frecat cu 250 de grame zahar, 1 plic zahar vanilat si zeama de la o lamaie (se poate pune si coaja pentru cine o suporta) pana nu s-a mai simtit zaharul, iar galbenusurile aproape s-au albit. Albusurile le-am mixat pana la stadiul de spuma. 2 se toarna peste 1 si se incorporeaza usurel fara sa neutralizam de tot spumatura. Faina, amestecata cu 1 pliculet de praf de copt, se toarna in ploaie, cum se zice si, normal, se incorporeaza si ea. Am uns tava, am turnat compozitia si am presarat ciresele carora le-am scos samburii si pe care le-am dat si prin niste faina ca sa nu se duca la fund. Se coace la foc mai micut... adica cu rabdare ca asa treci marea! Si iese buna, dom'le!! Parol!!

Luni

2011-07-25T09:52:00.003+03:00

A mai trecut un week-end! In care nu m-am odihnit. Ba chiar am muncit zdravan si ma simt de parca as fi alergat la maraton… si as fi si pierdut. N-am alergat niciodata la maraton, dar cred ca asa trebuie sa te simti… cu senzatia aia ca iti vine sa te intinzi pe jos si sa nu te mai ridici orice s-ar intampla.

Intre venitul la serviciu sambata, stat cu copilul in brate aproape non-stop pentru ca ii ies caninii si plange la greu, sters balutze si nasul care curge, pregatit nu stiu cate feluri de mancare si prajiturele si toate cele, doar-doar o manca si ea ceva in afara de lapte si “cese” (adica cirese), intre trezitul de vreo 5 ori sambata noapte pentru ca pitica a vomitat de tot atatea ori, si facut curatenie printre picaturi, din aia serioasa cu spalat pe jos prin toata casa si frecat la geamuri (desi recunosc ca nu eu am frecat cel mai mult la astea din urma!), nici nu stiu ce as putea alege! Toate au fost reconfortante si binevenite. Ma simt in forma maxima si abia astept sa vad ce mai aduce si saptamana asta!

Gazpacho

2011-07-24T15:57:00.006+03:00

Cand am fost la Barcelona, am descoperit o supa traditionala spaniola, denumita Gazpacho.

Aparent este o crema sau mai bine zis un terci ce ar putea fi servit cu succes unui bebelus aflat in perioada de diversificare.

In realitate este un fel de mancare extrem de racoritor si foarte usor de pregatit cu ce ai prin casa. Ca orice mancare facuta din resturi, este foarte gustoasa.

Si pentru ca am spus inca de ieri ca ma voi deda meniurilor internationale, am preparat-o astazi chiar eu si a iesit un deliciu. Reteta este peste tot pe internet, dar eu am folosit-o pe aceasta:

http://www.spain-recipes.com/gazpacho.html

Am servit-o cu crutoane si i-am adaugat un personal touch - ardeiul bulgaresc.

Merita incercat mai ales in zilele caniculare!

Mahmudia, Delta Dunarii

2011-07-24T14:10:00.007+03:00

Am ramas datoare vanduta cu un post legat de vizita pe care am efectuat-o in mai anul acesta in Delta.

Suntem recidivisti pentru ca este deja a doua oara cand poposim la Mahmudia si cu siguranta vom mai repeta aceasta experienta.

Cand ajungi in Delta (si este un must sa ajungi) este pacat sa nu te plimbi cu barca, sa nu pescuiesti, sa nu gusti din bunatatile specifice. Si mai pacat este sa nu relationezi cu oamenii locului. De cele mai multe ori, barcagiul care te va insoti, este o agenda vie, stand-up comedy star si un atotcunoscator al tainelor Deltei, asa ca profita de prezenta lui si nu te multumi doar cu privitul superbelor peisaje ci invata sa le intelegi. Este de asemenea o ocazie deosebita sa intalnesti plante deosebite si pasari in habitatul lor natural.

Daca ajungi in Delta incearca cel putin: icre de stiuca, bors de peste, pui de balta pane, chiftelute si zacusca de peste si muulta saramura.

Mahmudia este locul de unde te intorci cu adevarat incarcat de energie si binedispus pana la urmatoarea revenire in acest loc mirific.

Despre ce este si prin farfuria altora

2011-07-23T15:27:00.009+03:00

Taurii sunt conservatori si gurmanzi. Asta daca vrem sa gasim vinovatul "viiciilor" noastre este replica perfecta.

Ei bine, daca tot am decis sa dam vina pe zodii, pana si eu m-am autosurprins pentru deschiderea pe care o am penru a incerca mancaruri noi, atat pe meleagurile noastre cat si in tara lor de origine.

Nu poti calatori in Ungaria fara sa incerci faimosul gulas, in Spania - tapas, paella sau sa bei Sangria, in Austria sa ratezi snitelul vienez, strudelul cu mere sau sachertorte, in Italia - pizza & pasta sau tiramisu, in Japonia sushi, in Turcia baclava si tot asa, ajungand la sarmalutele in foi de vita si cozonacii de la mama de-acasa.

Personal imi place sa gatesc variat si sa ma inspir, pe langa reterele mamei sau ale bunicii, din bucataria internationala. Imi place de asemenea sa mananc in oras sau sa comand mancare specifica altor tari pentru a descoperi, a ma incanta si a invata ceva nou.

Desi cativa ani mancarea chinezeasca si cea mexicana au ocupat primele locuri in preferintele mele, in ciuda conservatorismului ce ma caracterizeaza, in ultima vreme am descoperit si m-am indragostit de alte doua bucatarii (aici a invins gurmanda din mine): cea indiana si cea libaneza. Pe prima o evitam pentru ca imi era teama ca nu voi intelege nimic din gustul acesteia pentru ca voi fi prea ocupata sa sting focul ce mi-ar fi cuprins papilele. Pe a doua nici nu m-am gandit sa o onorez cu degustarea in ciuda faptului ca am copilarit alaturi de niste prietene ce veneau anual la bunici, tocmai din Liban (mai ciudat este ca desi m-am preocupat sa le invat limba nu m-a tentat pe atunci sa le incerc si mancarea). Nimic mai gresit. Bucataria si mancarea in general nu isi au locul langa ideile preconcepute.

Departe de avea curajul lui Andrew Zimmern, imi place totusi sa explorez domeniul culinar si sa incerc arome si ingrediente noi si sa nu ma limitez la ceea ce ofera bucataria traditionala romaneasca. Din acest motiv astazi voi pregati in loc de ciorba de vacuta, gazpacho, voi inlocui ardeii umpluti cu paste cu creveti si la desert ma voi desfata cu Eton mess!

Si pentru saptamana viitoare bat un apropo pe aceasta cale prietenilor nostri sa mergem la restaurantul thailandez de care le-am tot vorbit!

Cand 3 poate insemna 7

2011-07-18T16:24:00.003+03:00

Imi place mult sa imi petrec timpul in compania celor dragi.
Am avut parte de doua weekend-uri consecutive tare frumoase si planuiesc sa o tin tot asa.
Acum 2 saptamani am fost la Focsani sa o sarbatorim pe Mama Kety, cea mai dulce, blanda si adorabila bunica din cate exista. Evident ca la noi, orice vizita la Focsani inseamna o alergatura intre 2-3 case, mancat toate bunatatile pamantului si pupat la greu toate randurile de bunici si parinti. Si este bine si frumos, este reconfortant si relaxant.
Ei, iar weekend-ul acesta am facut-o lata de-a dreptul – asta cu precizarea ca weekend-ul a inceput de joi la h15.10 cand am plecat de la birou!
De anul trecut mi-am propus sa nu mai incurajez turismul romanesc si sa nu mai vizitez litoral nostru, in favoarea celui bulgaresc, cel putin pentru weekend-urile mai mult sau mai putin prelungite.
Printr-o anumita conjuctura, am ajuns insa la Neptun! Aceasta este statiunea mea de suflet de pe la noi. Desi nu se compara cu cea din amintirea copilariei si adolescentei mele, inca mai trezeste o urma de nostalgie in sufletul meu. “Concediile” cu ai mei, pizza de la Terasa Tineretului, serile festive, hamburgerii de la 3 noaptea, Why Not-ul, cea mai frumoasa camasa de noapte pe care am primit-o vreodata, primul rasarit de soare, in reluare, doar pentru noi.
Pot spune ca a fost tare bine! Compania a fost desavarsita, am inotat, am baut, am mancat, am palavragit, am pus tara la cale, ne-am distrat si cele 3 zile mi s-au parut ca au fost cat o saptamana intreaga pentru ca timpul este atat de elastic pe cat il “intinzi” chiar tu.
Mie una imi place aceasta expandare a timpului si promit sa ma mai tin de de-astea!

Iulie sarac

2011-07-12T17:23:00.003+03:00

Contrar aparentelor, Cafeneaua nu a intrat in vacanta. Trece,cel putin o jumatate a ei, printr-o perioada obositoare, un pic haotica si confuza, plina si totusi, paradoxal, goala. E un pic frustrant pentru ca, in general, vara aduce energie si chef si viata… si acum cam trece incarcata de tot felul de probleme si intrebari fara raspuns si o criza un pic insistenta de solutii.

Cam trece timpul pe nesimtite si nu stiu daca asta e neaparat un lucru bun. E ca in cazul accidentului pe care l-am vazut ieri dimineata la tv. Un batran se scuza ca s-a grabit pentru ca soferii din spatele lui il tot claxonau si il fortau sa mearga mai repede… asa ca s-a decis sa taie fata trenului… si n-a fost bine, normal. Uneori cam asta e senzatia… intri intr-o goana nebuna pentru ca multi dintre cei din jurul tau te zoresc si la un moment dat ajungi sa te lovesti de un obstacol. Si, cand te uiti in urma si vezi cata cale ai parcurs, realizezi ca nu ai fructificat-o la cel mai bun mod posibil. Si mai ales iti dai seama ca ai alergat de multe ori intr-o directie in care nu merita efortul si ai uitat de tine si de ceea ce urmaresti sau pretuiesti de fapt.

E o vara nebuna si totusi cu multe revelatii. Speranta e ca totul sa fie cu un sens si sa prinda bine cand va fi sa tragem linie.

Ce mai facem noi

2011-06-27T18:45:00.003+03:00

Dupa aproape 2 luni de mers la cresa, ma simt mai batrana cu 5 ani! Incercam sa ma pregatesc ca va fi greu, dar nu mi-am putut imagina cat.

Prima zi a fost ok. A doua zi relativ ok. A treia zi pitica a plans dimineata si n-a vrut sa manance la pranz. A patra zi eram deja varza de oboseala dupa trezitul la 6.30. Pentru a cincea zi mi s-a sugerat ca e vineri si ca as putea totusi sa o tin acasa… semn ca pentru toata lumea fusese o saptamana grea.

Prima zi din a doua saptamana – la 1 am gasit-o dormind. Am trezit-o si a fost foarte suparata. Urmatoarea zi, iarasi adormise… am lasat-o si am zis ca revin. M-au sunat dupa o ora ca se trezise. Se trezise, dar nu dormise suficient… sau dormise prost… asa ca era tafnoasa si maraita. Apoi am zis ca o las zi intreaga. La 2 m-au sunat ca nu vrea sa doarma si plange… si sa merg sa o iau. Am mai mers o zi si s-a imbolnavit.

A stat acasa doua saptamani si o zi – mai intai cu mine, apoi am rugat-o pe buni sa isi ia liber. In unele zile nu a iesit din casa, in schimb am fost la doctor de 5 sau 6 ori – record pentru 2 saptamani. De fiecare data cu urletele si supararile de rigoare, de fiecare data cu schimbare de tratament. Picaturi, siropuri, crème, spray-uri… aveam de furca si cu raceala si cu aftele si cu o conjunctivita. Pana la urma tot la antibiotic am ajuns si la aerosoli cu diverse substante. Si chin cu luatul lor si scheme ca erau prea multe si munca de convingere pentru ca neam sa ia sau sa faca ceva de buna voie. Mai ales aerosolii – nu cred ca ii mai face cineva si fara masca si de la distanta si cu atatea pauze, ca nici nu mai stiu cat si ce efect au avut. Daca as spune cate dispozitive si cate medicamente de toate felurile am cumparat, ar parea ca ma plang. Si nu vreau asta. Dar ma intreb cum s-o descurca majoritatea oamenilor care isi creste copiii din salariul minim sau din somaj sau chiar din indemnizatia aia de nimic. E frustrant si e nedrept… si tare-tare greu.

Deci am mai mers la copii, cum zicem noi, inca o saptamana si vreo doua zile. Apoi i-ar a inceput sa curga nasul, apoi a reinceput tusea… cu toate astea am mers la cresa cu rucsacul plin de toate cele pentru ca nu aveam cum sa stam acasa… sau mai exact cu cine. A dus mititica raceala pe picioare si, atat timp cat nu facea febra, doamnele ingrijitoare imi ziceau ca au grija de ea. Dupa o saptamana de doftoricit din mers, a trebuit sa mergem din nou la doctor, de data asta pentru o iritatie urata la fundulet. Caldura mare, sensibilitate exagerata si din nou probleme. Am umblat cateva ore si pe la 10 farmacii sa preparam o crema, scutecele de hartie recomandate nu le-am gasit, ba mai mult toata lumea se uita la noi ca la nebuni. In fine, am adaptat si pe-aici cum am putut – am mai stat si fara scutec, am mai folosit si din acelea obisnuite, am dus razboiul datului cu crema, am facut si am dat indicatii pretioase la cresa ca nu cumva sa iesim din tratament… reparam pe de-o parte, apoi iar caldura mare in masina, transpiratie, daca dam drumul la aerul conditionat, imediat curge nasul, daca deschidem geamul, e curent, daca nu facem nimic, stoarcem hainele cand ajungem acasa.

Cand ziceam ca nu mai curge nasul, ca trece iritatia si putem sa mai respiram, incepe febra. Din senin, la cateva ore, ba dispare, ba reapare… o zi, doua, trei… iar nu avem cu cine sa stam si mergem la cresa pe burta, de teama ca nu ne mai primesc - n-a facut febra acolo, in schimb nu ne-am inteles acasa.

Si avem dimineti in care nu vrem sa ne trezim, nu vrem sa ne imbracam si plangem si plangem pana la epuizare si adormim in scaunul de masina cu capul stramb. Si cand merg sa o iau si ma vede, incepe sa planga fara exceptie si ma cearta si mai plange si in masina spre casa uneori de nu stiu cum sa o mai impac. Si ma simt vinovata si uneori imi e ciuda ca parca scap lucrurile de sub control pentru ca nu stiu ce i se intampla toata ziua, pentru ca a inceput sa manance tot felul de prostioare, pentru ca e obosita mai mereu, pentru ca incerc sa ii fac un program stabil cat de cat, dar nu reusesc mereu si asta ii face rau. Si tot asa si multe altele!

Din afara nu cred ca pare complicat. Pentru mine au fost aproape 2 luni de stres continuu, stres datorat si unor alte evenimente si circumstante… Dar sper sa vina momentul sa ne odihnim si sa ne relaxam. Ca de descurcat, o sa ne descurcam pana la urma. Si Doamne fereste de mai rau!

HOT

2011-06-27T12:09:00.003+03:00

De cand ma stiu am fugit de mancarea picanta!
Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa te chinui ca sa iti faca ceva placere!
Si daca atunci cand mergeam la “mexicani” precizam de fiecare data ca doresc mancarea nepicanta, ei bine, atunci cand a venit vorba sa incercam si mancarea indiana, am refuzat-o ferm cu incapatanarea ce ma caracterizeaza. Din start stiam ca la ei nepicant inseamna ca tot iti ciupe limba, apoi mi s-a parut ca are prea mult sos si prea multe condimente, deci am spus pas. Typical me!
Asta pana sambata cand am avut chef de o aventura culinara si am comandat la “indieni”.
Imi pare rau ca nu am putut documenta acest post cu fotografii doveditoare dar foamea si pofta au sters orice initiativa in acest sens, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant!
De ce mi-a placut?
Pentru ca a fost ca o surpriza placuta, aromata, usor usturatoare dar neagresiva, condimentata, parfumata, satioasa, interesanta, intriganta, altfel, mult altfel decat ce mancam noi zi de zi. Daca mai adaug ca am mancat-o ca la ei, cu mana (in conditiile in care eu chiar nu fac asa ceva nici acasa si niciunde), pot spune ca m-am adaptat perfect specificului sau.
Cred eu ca sunt motive suficiente sa spun ca Mai vreau!
Data viitoare revin si cu poze!

Madlenele mele*

2011-06-23T15:37:00.003+03:00

Inglodata in contracte, rapoarte, concilieri si alte nebunii cu care ma confrunt zi de zi la birou iau cateodata o pauza mentala, sa-i zic asa si fug de lume in locuri care imi sunt dragi si pe care mi-as dori sa le revad oricand.
Si imi aleg si eu madlnele mele care sa ma poarte in timp pentru a calatori mai usor. De exemplu, bluza pe care o port astazi este din Amsterdam, margelele din Viena iar blugii din Tenerife.
Inchid ochii si deja ma vad intre Leidsestraat si Raadhuisstraat (De 9 Straatjes) incarcata de sacose dupa un shopping in lung si in lat sau mancand cei mai buni grilled king prawns ever la El Rancho.
Este suficient sa ating putin margele zdranganitoare si ajung la concertul din Orangeria de la Schonbrunn, adulmec mirosul de supa cu clatite sau de Kaiserschmarrn, salivez dupa cea mai buna ciocolata calda din lume servita pe terasa la Delia sau simt gerul indurat asta iarna doar ca sa mancam faimosii carnati cu branza la targul de Craciun.
Daca imi privesc blugii, macar si cu coada ochiului, imi amintesc instant de minunata luna de miere de care am avut parte acum aproape 3 ani, de soare, de relaxare, de Sangria si fructe de mare.
Acasa am pe o policioara, in bucatarie o sticla de Chianti si o punga cu paste Farfalle. Doar cat ma gandesc la ele ma intorc la Florenta pe care am parasit-o acum nici doua saptamani, ma imbat cu mirosul de tei ce cuprinde orasul si urc toate treptele Domului intr-o clipita.
Si pentru ca ora cinei nu este chiar departe, imi amintesc de sepia la gratar insotita de bere cu lamaie de la Barcelona. Iar pentru ca acolo mai toti faceau sport o sa imi scot si eu bicicleta la plimbare in seara aceasta - in viata reala de aceasta data - pentru ca ce rost are sa calaroresti daca nu iti poti insusi tot ce este bun din ceea ce observi cu aceasta ocazie!
Si daca stresul de la job devine de nesuportat dau o fuga sa ma reculeg in catedrala din Pisa, ma pierd pe stradutele din Mainz sau ma relaxez negociind una alta in bazarul din Istanbul.
Si acum deschid ochii, public acest post si ma intorc in Bucuresti, la contractele mele!

* “If you reject the food, ignore the customs, fear the religion and avoid the people, you might better stay at home.” – James Michener

Praf si miros de tei.

2011-06-22T08:30:00.003+03:00

In dimineata asta am fost foarte surprinsa sa constat ca, in orasul asta atat de imbacsit, se mai simte mirosul de tei. Bine, surprinderea ar putea fi ca se mai simte orice altceva in afara de fumul gros si innecacios a zeci de masini sau in afara de tigarile celor care fumeaza pe strada sau de parfumul in exces folosit de unii/unele care au impresia ca, daca folosesti o sticla intreaga dintr-o data, te poti spala mai putin (a se citi “deloc”). Pe strada mai e cum mai e, desi, daca e vara, e zabuseala si simti ca te sufoci, dar in metrou sau intr-un lift, dupa asemenea specimene, nici toti teii din lumea asta nu cred ca ar mai putea face fata.

Imi place mirosul de tei si daca e discret si daca e puternic. Imi place ca nu au disparut cu totul, desi ma scoate din sarite faptul ca toata lumea promoveaza spatiul verde, toti se bat cu pumnii in piept ca iubesc natura si verdeata si fac si dreg pentru protectia mediului, ca la o adica sa taie si sa spanzure fara mila… ca doar nu se pot ridica blocuri si fel de fel de constructii fara "sacrificii". E atata cenusiu peste tot, atat praf si atata aglomeratie, incat bietii copaci nici nu se mai vad. Daca nu miros cat de cat, cu atat mai putin au sanse sa se mai faca observati. De-asta cred ca nici nu mi-a venit sa cred ca e chiar de tei adevarat mireasma aia pe care am identificat-o cu noaptea-n cap… sau poate tocmai asta e explicatia – am reusit sa o identific pentru ca dis de dimineata lucrurile sunt putin mai linistite. Nu, nu mai linistite in adevaratul sens... pentru ca mai gasesti locuri in care inca se lucreaza (de exemplu la maretul pod de la Basarab) si huruie pickhammer-ele la ore dintre cele mai ciudate si mereu se gasesc sa treaca masini super mari pline de pietroaie sau moloz. Dar pe la 7-8 asa inca se mai poate evita agitatia.

In fine… e foarte placut sa mai constati, macar din cand in cand, si arome naturale care nu au nimic de-a face cu covrigariile/gogosariile/patiseriile/fast-food-urile si ce s-o mai gasi.

O alta perspectiva

2011-06-20T09:03:00.006+03:00

De 2 zile ne-am luat biciclete! Poate este o chestiune banala dar pentru mine, cel putin deocamdata, este una super si un mare pas inainte in lupta cu sedentarismul.
Cel mai interesant lucru este insa faptul ca imbratisand o noua activitate incepi sa vezi lucruri pe care fie le ignorai, fie nu iti pasa de ele.
Dupa doar doua seri de plimbare pot spune ca mai avem mult de lucru si la capitolul acesta, cel putin pentru ca:
- pietonii nu sunt invatati sa respecte pistele de biciclete si biciclistii si merg fara sa se gandeasca ca nu e (doar) drumul lor (bine, sa fim seriosi, la noi pietonii chiar sunt kamikaze in general);
- pistele de biciclete sunt doar in anumite zone, gandite prost si facute ca sa fie. Un simplu exemplu este acela ca pe Bulevardul Unirii daca nu esti atent poti intra foarte usor intr-un mandru ghiveci de flori rasarit pe sensul de mers. Un alt banal exemplu este faptul ca pistele “contin” guri de canal si damburi iar pe alocuri nici nu mai sunt marcate;
- aspersoarele montate, teoretic, ca sa ude iarba iti garanteaza un dus gratis pentru ca mai mult stropesc trotuarele.
Probabil mai sunt multe alte “nimicuri” pe care nu le-am observat inca si pe care trebuie sa le toleram pentru ca, in definitiv, sunt lucruri care merg mult mai prost in tara asta!

Florenta si Pisa

2011-06-19T13:36:00.010+03:00

Despre Florenta as putea vorbi la nesfarsit pentru ca m-a impresionat cu adevarat.
Toata lumea m-a avertizat cat de frumoasa este Italia, dar cum singurele incursiuni in aceasta tara s-au rezumat la Verona si Genova bifate ultra-rapid in drum spre Franta si Sardinia care, ca orice insula are un caracter aparte fata de continent, nu mi-am putut forma o parere obiectiva pana acum.
Au fost 4 zile pline in care am gasit totusi ragazul sa dam o fuga cu trenul pana la Pisa pentru ca nu puteam rata o urcare in turnul inclinat.
Florenta este un leagan de cultura, arta, istorie, traditie, de savoare, de vechi si totusi nou.
Daca apreciezi toate acestea este dificil sa nu te indragostesti de ea.
Am combinat placerea obsedanta de a vedea cat mai multe obiective renumite (ca orice control freak ce se respecta) cu surprinderea placuta de a descoperi locuri noi si nebanuite, poate fara stralucire, notorietate sau reclama dar care iti incanta deopotriva ochiul, uneori poate mai mult decat cele arhicunoscute.
Ne-am pierdut pe stradutele stramte in multimea de necunoscuti, ne-am imbatat cu aromele specifice locului, ne-am integrat in peisaj de parca eram acolo de la inceputuri.
Am mancat, am baut, am comparat, am cantarit, am admirat, am ramas uimiti si atrasi de acest frumos oras.
Pisa este alta poveste. Turnul este probabil cel mai cunoscut edificiu din zona si exista tendinta de supraestimare a lui in defavoarea catedralei, spre exemplu. Aceasta ne-a oferit un cadou deosebit si anume faptul ca am asistat la slujba de duminica: mesajul transmis a fost inaltator si universal valabil indiferent de religia de care apartineai iar corul iti facea efectiv pielea de gaina atunci cand canta.
Aceste doua orase din provincia Toscana ne-au placut si ne-au incantat simturile si ne-au facut sa ne dorim sa revenim si sa exploram si mai mult.

Una promessa rimane una promessa!

A venit vacanta cu trenul din Franta...

2011-06-17T20:56:00.003+03:00

Se pare ca s-a mai terminat un an scolar. Evenimentul nu m-a afectat anul asta, dar am vazut multe coronite azi. Si asta cu precadere la parinti, emotionati si mandri de premiile I obtinute de copiii lor destepti si muncitori si cuminti si talentati si cei mai cei.
E un lucru frumos de vazut. Imi amintesc cu cata nerabdare asteptam ziua asta. La mine, la generatia mea era mereu 15 iunie si 15 iunie asta a fost cea mai frumoasa zi din an cred ca vreo 10 ani - nu in clasa a 8-a cand urma admiterea la liceu si cu atat mai putin intr-a 12-a cand ma stresau bac-ul si ideea de facultate si faptul ca se cam terminase cu vacantele. De fapt in vara de dupa clasa a 12-a am avut ultima vacanta. Si parca a trecut o vesnicie de-atunci. Asa ca ce-i mai invidiez p-astia mici!!! Chiar daca, saracii au o gramada de teme de facut.
Si pe de alta parte nu-mi vine sa cred ca pitica mea mai are putin si incepe si ea cu vacantele. Anul asta, de exemplu are toata luna august. N-avem serbare ca habar n-avem ce-s alea poezii, cantam doar cate-un la-la-la cand si cand... si dansam de minune! Si nu reusim nici sa nu racim la 2 saptamani... deci mai degraba am avea nevoie de concedii medicale decat de vacante. Dar trece timpul asta asa repede! E frumos sa vina vacanta, dar daca nu s-ar termina niciodata!!!

GHID 2011 (Partea a III-a)

2011-06-17T17:25:00.003+03:00

Iulie – Cuptor
Nu imi vine sa cred ca am trecut deja de mijlocul lunii Iunie si vorbim de planuri pentru luna lui Cuptor.
Pentru ca in mintea mea doar August este luna de concedii in timpul verii (= mai mult de 5 zile libere consecutive), pentru luna Iulie as propune un weekend racoros pe aproape, pe langa Bucuresti, la Cota 1400, impreuna cu o vizita la Peles si Pelisor (pentru un touch cu tenta educativa).
Un alt weekend l-as petrece prin vecini, la bulgari, la Veliko Tarnovo pentru a schimba aerul si peisajul.
Si m-as mai racori la o terasa cu multa verdeata, m-as plimba cu bicicleta si as manca muuulte fructe si inghetata!

August – Gustar
Ajunsi in August putem visa la adevaratul concediu!
Am cateva idei pe lista si poti alege in functie de preferinte:
O saptamana in Skiatos, Grecia, daca iti doresti o locatie cosmopolita si vibranta;
Un ultra all inclusive intr-un hotel de 5 stele din Antalya daca vrei sa ai tot confortul la dispozitie;
Daca vrei insa sa combini marea si soarele cu ceva istorie si plimbare, Lisabona pare destinatia ideala!
Si nu uita sa profiti de data de 15 cand este liber conform legii iar anul acesta chiar cade intr-o zi din cursul saptamanii!

Septembrie – Rapciune
M-am inspirat pentru aceasta luna din etimologia cuvantului "rapciune". In Septembrie m-as duce la cules. Mere, struguri, whatever, numai sa retraim amintirile placute ale copilariei.
M-as mai bucura anticipat de niste must si pastrama de oaie. Mi-as face cadou o incursiune intr-un loc unde poti picta pe ceramica si poti pleca cu rodul muncii tale acasa, just for fun, ca talent avem ... nevoie!
Si as pregati tot felul de bunatati si i-as invita pe cei dragi la un picnic pentru a ne bucura de zilele inca putin racoroase, in cadrul unui festin culinar!

Pentru pofticiosi

2011-06-15T20:46:00.004+03:00

De ce fac Tiramisu? (Pentru ca fac relativ des. Am mai dat reteta? Nici nu mai stiu!) In fine… nu fac pentru ca e la moda, ci pentru ca e foarte usor de facut. Si pentru ca e interzis… adica foarte caloric, nerecomandat copiiilor pentru ca are cafea, si nici femeilor insarcinate pentruca e cam “crud”.

Deci doua galbenusuri le bat bine cu zaharul - doua linguri. Apoi adaug o cutie de mascarpone (cam 200-250g) si la final 2 albusuri facute in prealabil spuma. Exista si varianta in care la albusuri se adauga un plic de praf de frisca… dar nu mi se pare prea sanatos si-atunci eu nu il mai pun. Si, cum ziceam, ouale se folosesc crude. Nu se simte treaba asta, insa unora nu le place ideea in sine. Asta sa se stie ca exista si retete cu oua ne-crude... cica... eu n-am incercat.

Folosesc si o cutie de 20 de piscoturi pe care le imbaiez, foarte putin, in cafea facuta fara zahar (asa zic eu). Le asez cum imi vine la indemana pe o farfurie intinsa sau intr-o tava, ideea e sa-mi iasa doua straturi intre care sa pun crema. Si mai pun crema si deasupra plus ciocolata rasa/cafea/cacao dupa preferinta.

Daca-i musai si neaparat, poate fi facut si cu fructe peste crema si piscoturile insiropate cu suc de portocale de exemplu. Lasat o zi intreaga la frigider, poate si o noapte, e foarte aromat si racoritor. Cum doriti, cum preferati, garantat e ca-l mancati! Ia uite ce mai rima! :)

Erou la datorie

2011-06-13T11:57:00.004+03:00

Nu e vorba decat de laptop-ul meu. Il am de vreo 4 ani si nu a fost niciodata mare lucru de capul lui. Dar pentru ce am tot avut eu nevoie, a fost suficient. Si inca mai trag de el. Asa cum poate, se taraie.
Acum un an inca avea tiple pe el. Nu ca nu il foloseam, ci pentru ca incercam sa am grija de el. De cand s-a ridicat insa in picioare IT-ista familiei, saracu’ a fost incercat din greu – bai in cafea sa ii faca bine la ten, cazaturi de pe spatarul canapelei in gol sa traiasca periculos, izbituri in taste cu ce s-a nimerit, de la manutze pana la diverse jucarii si obiecte. Asa ca a devenit lipicios… adica foaaarte dulce, nu functioneaza decat conectat direct la prize, e spart prin multe puncte sa aiba un aspect mai vintage, iar tastele raspund la comenzi in functie de cum stii sa apesi pe ele.
Cine e de vina? Eu, normal! Nu trebuia sa il las la indemana copilului, nu? Asa ma cearta toata lumea. Numai ca eu nu ma pot pune cu energia, viteza si solutiile pe care le gaseste copilul! De fiecare data cand m-am gandit “ce poate sa ii mai faca”?, s-a mai gasit, logic, inca ceva. Pana la urma am sacrificat laptop-ul si am lasat copilul sa exploreze si sa isi dezvolte imaginatia. Mie ce-mi mai trebuie ca doar sunt batrana!
Si poza ascunde mult din realitate!

Nostalgie

2011-06-09T22:16:00.003+03:00

Acum aproape 4 ani (3 ani si 10 luni mai exact) am intrat pentru prima data in camera aia (chiar asa scrie pe usa - camera 209). Mica, inghesuita – mult redusa si diferita raportat la conceptul de open-space cu care ma obisnuisem. Totusi foarte luminoasa si “altceva” pentru ca deh, cladirile istorice, ca sa zic asa, au mereu o chestie aparte. Mi-am ales un birou intr-un colt… nu chiar din prima zi, ci cam intr-a 2-a sau a 3-a. L-am luat pe cel care mi-a convenit cel mai mult – avantajul primului venit. Ma rog, eram doua, dar ne-am inteles si nu-mi aduc aminte sa fi avut reclamatii (Puiule, poti sa zici!). Deci m-am instalat langa geam, disperata cum sunt dupa lumina. Si in general m-am impacat bine cu asta. Iarna cam dardaiam cand se deschidea geamul pentru aerisire, dar aveam o situatie buna a teraselor de jos si o auzeam si pe Mamasha exprimandu-se foarte bine in incercarea de a face ordine in parcare. Unde mai pui ca aveam la indemana si butoanele pentru controlul aerului conditionat, lucru foarte important pentru ca de aici ieseau mereu discutii, iar eu aveam cuvantul decisiv... sau butonul de apasat. Doar mereu am zis ca il urasc pe cel care l-a inventat.

La inceput biroul in sine (adica masa), era atat de mica incat abia aveam loc sa tin si monitorul si tastatura si telefonul… si cam atat. Apoi am primit unul mai mare si, prin urmare, am facut si mutari de mobila. Ne-am ingropat in schimb in dosare si praful aferent, am crescut ca numar si ne-am mai intimizat un pic respirandu-ne foarte de aproape aerul unii altora. Dar am ajuns si sa ne cunoastem foarte bine – convorbirile telefonice nu se faceau in particular, ci in raport tot biroul – mama pe care o sunai sau sotia care te suna – tot biroul.

In general a fost un birou vesel – se faceau multe glume, se radea mult si nu-mi aduc aminte sa ne fi certat pe teme serioase sau sa tinem suparare mai mult de cateva minute... hai, ore in cele mai grave zile! L-am si impodobit de sarbatori, catarandu-ne pe scaune, mese, scari si ce-am mai gasit… si am castigat si premiu pentru asta. Si de buna seama era un birou care atragea pentru ca era destul de vizitat/frecventat – nea Vasile cel putin avea o atractie speciala pentru el/noi.

Si dupa 1 an si cam jumatate m-am mutat. Intai in incaperea vecina, apoi ba intr-un loc, ba intr-altul temporar cu diverse treburi, apoi am lipsit 1 an si jumatate de la serviciu cu totul… si acum 2 zile s-a nimerit sa reintru acolo… in prima camera. O singura persoana din vechea gasca (pe vremea aia cred ca eram vreo 10 sau poate mai multi). Biroul meu nu mai exista. In schimb, pe peretele de care ma sprijineam sau imi sprijineam scaunul, sta inca o foaie mica gen informator… lipita bine cu banda adeziva... am scris eu acolo ceva foarte important - prefixuri telefonice. Fotografia cu Keanu cred ca am luat-o eu cand am plecat. Dar pe peretele din fata, mai e inca foaia mare pe care am scris “NU TE ENERVA!!!”… sa ma uit asa, direct la ea si sa imi aduc aminte ca, pana la urma, nervii nu imi aduc nimic bun.

Normal ca, vazand astea, mi-au revenit multe lucruri in minte… a fost o super perioada aia de 1 an si jumatate. Si unele lucruri parca s-au intamplat ieri. Altele imi amintesc de prietenii legate. Altele de lucruri invatate. Si per total m-am gandit si ce inseamna sa lasi ceva in urma… chiar daca e doar o foaie de hartie, chiar daca multi dintre cei care vin dupa tine nici nu o observa. Ce inseamna sa faci ceva si peste un timp lucrul respectiv sa aminteasca altora de tine. Inseamna sa traiesti pana la urma, nu? Si sa faci o diferenta. Si poate ar fi o si mai mare diferenta daca, macar din cand in cand, poti reaminti celor din trecutul tau sau de langa tine inca, de ceea ce inseamna pentru tine si cat si in ce fel. Si daca iti iei 5 minute sa faci asta, oare cum te simti dupa? :)

De indulcire

2011-06-06T17:46:00.004+03:00

Am terminat-o cu briosele, am luat-o cu checul! Si uram sa fac chec pentru ca mi se parea ca trebuie sa bat si sa bat si sa bat… Si chiar trebuie, dar noroc ca s-au inventat mixerele.

Oricum, reteta mea e foarte simpla! 6 oua mari… ca sa iasa checul generos. Albusurile batute spuma cu o lingurita rasa de sare si treptat si cu o cana de zahar… eu folosesc o cana maricica. Cand le-amintepenit bine (pe ele, pe albusuri), pun si galbenusurile unul cate unul. Apoi jumatate de cana de ulei (aceeasi cana) si o cana de faina. Si torn totul in forma… ca am ajuns la concluzia ca imi place mai mult fara cacao, deci nu mai amestec un rest de compozitie si cu asa ceva. Merge in schimb cu nuci, dar din astea eu nu am niciodata in casa. Cuptorul preincalzit la 175 de grade si las checul pana la proba tepusei de frigaruie… ca imi iese inalt si o scobitoare nu-mi ajunge in adancime. Super bun! Pitica mea mananca cu amandoua manutele.

A, si obligatoriu se mananca cu lingurita (sau cu degetul daca nu ne formalizam) ceea ce mai ramane in castron compozitie necoapta. Aia e si mai buna!!

La sfarsit de mai...

2011-05-31T11:16:00.003+03:00

... se pare ca sunt deprimata. Sau intr-o stare proasta cel putin. S-au adunat destule in vreo 2-3 saptamani sau cam asa. Dar e normal pana la urma sa fie si perioade din astea... si la mine era si un pic de asteptat.

Pentru ca ma asteptam sa fie greu la cresa si sa se imbolnaveasca pitica acolo. Dar probabil ca nu aveam cum sa imi inchipui ca o raceala poate dura atat, ca va trebui sa luam n feluri de siropuri si picaturi... fara rezultat, ca va trebui sa incepem deja de la varsta asta sa luam antibiotic... sau e un fel de-a spune „luam” pentru ca din 5 ml abia reusim sa inghitim vreo 2 si aia in cel putin 10 minute si cu tentative de voma, ca vom face pseudo-aerosoli pentru ca ii facem in stilul propriu de la distanta si nu stiu cu ce efect, ca va trebui sa mergem la doctor din doua in trei zile si asta in conditiile in care fiecare vizita e o tortura cu urlete si plansete pana la sufocare.

Si ma astept de cateva luni si la momentul reintoarcerii la serviciu. Dar pregatita nu as putea sa fiu pentru ca nu e usor si nici posibil sa nu imi fac zeci de ganduri – ce-o sa faca pitica toata ziua, cum o sa se descurce, cine o sa aiba grija de ea, cum o sa stau eu fara ea, cat o sa se imbolnaveasca, cu cine o las maine pentru ca inca e racita, la cine sa apelez pentru ajutor pentru ca fiecare si le are pe-ale lui. Si tot asa, multe altele.

Nu scapam de starea fizica proasta si parca nu facem nici un progres si parca tot astept sa se mai intample ceva, desi stiu ca gandirea negativa nu ajuta. Pentru ca nu stiu ce sa astept bun... sunt intr-unul din momentele alea - prea mult stres, zero relaxare. Au trecut de exemplu ceva zile de sarbatorit si nu am sarbatorit pentru ca nu am avut forta necesara de a face ceva si pentru ca ceilalti au preferat sa le lase sa treaca pur si simplu sau au avut alte lucruri mai importante... si asta cred ca duce la gandire negativa. Plus ca mi-am dat seama ca stam foarte prost la capitolul invitatii de orice fel, de la cele de joaca pentru copii, pana la cele gen “mi-e dor sa te vad”, de la petrecut o zi impreuna pana la mers intr-o excursie sau intr-un concediu ceva. Dar iarasi, oamenii au lucruri importante de facut sau e greu sa ai copil si sa fie si bolnav sau pur si simplu nu exista compatibilitate pentru un drum mai lung sau eu sunt de vina pentru ca eu sunt ciudata si o companie cam dezagreabila… si da, sunt o groaza de motive si pretexte si le inteleg, nu le condamn, doar le constat. Si bine ca exista totusi cateva persoane, sub numarul degetelor de la o mana, care nu ne uita niciodata si care se straduiesc sa ne ia asa cum suntem si carora le sunt recunoscatoare si pe care le si apreciez chiar daca nu sunt mereu in stare sa le-o arat… caci, na eu sunt ciudata si daca nu stiu sa ma exprim si daca dau pe din-afara de bunavointa si amabilitate.

Si totusi nu conteaza frustrarile mele, conteaza sanatatea copilului care ma trage multi pasi in jos si conteaza foarte mult si faptul ca am ramas fara Toto pentru ca asta simt ca ma darama in momentul asta. E o pierdere reala si ma doare durerea mea, dar mai ales a celor care trec prin asta cu mine. Pentru ca nu conteaza de ce natura e sufletul ala, atunci cand stai cu el 13 ani si mananci cu el, dormi cu el, ii vorbesti si asa mai departe, tot il cauti prin casa fiindca nu poti accepta ca nu mai e.

Si scriu toate astea pentru ca nu pot sa vorbesc. Simt ca mi se opresc cuvintele in gat inainte de rostire. Dar le multumesc celor care au avut ceva cuvinte de incurajare pentru mine zilele astea, care mi-au dat vreun sfat sau au vrut doar sa stie ce facem, celor care ne-au invitat la masa si ne-au dat prajituri si ne-au acordat atentie si au incercat sa ne scoata din rutina noastra pe care o avem de mai bine de 2 ani in care abia daca am iesit de 2 ori mai departe de 60 de km… si chiar si vecinului de peste strada, chiar daca el nu citeste asta, pentru ca mi-a adus bujori aseara la 10. :)

Motive de bucurie (II)

2011-05-27T12:53:00.002+03:00

Sunt momente cand viata iti mai da cate-o palma ca sa te trezeasca.
Presupun ca motivul principal este ca ajungem sa ne complacem si uitam sa apreciem cu adevarat ce avem in jurul nostru: familie, loc de munca, sanatate, pace, viata in general.
Important este, cred eu, ca dupa acea palma sa ne redresam, sa ne invatam lectia si sa ne bucuram ca un copil care descopera o noua jucarie de tot ce ne ofera viata, zi cu zi.

Pe scurt, trebuie sa pretuim ceea ce avem atat timp cat il avem.
Si daca nu am stiut pana atunci, trebuie sa invatam sa iubim, sa ne bucuram pana si de lucrurile aparent marunte, sa multumim, sa primim un dar, sa daruim la randul nostru, sa iertam, sa fim toleranti, sa traim frumos si in armonie.
Pana la urma, sa spui “Te iubesc!” sau “Multumesc!” sau “Iarta-ma!” nu este un gest de slabiciune ci este o dovada ca exista sentimente frumoase, echilibrate.

Deci ce mai astepti?

Despre nevoia care te invata

2011-05-27T10:18:00.003+03:00

Miercuri am fost cu pitica la doctor. Am pus-o in scaunelul de masina si am plecat amandoua la drum. Am facut vreo jumatate de ora si, ca pana acum mereu de fapt, am avut norocul ca ea sa stea cuminte - nu comenteaza cum conduc si nici nu prea zice mare lucru pana nu ajungem la destinatie; abia atunci se pune pe bodoganit si zice, zice, ea stie ce, pana se opreste sa mai si respire.

Deci miercuri am ajuns in timp ok, am parcat, am intrat amandoua in clinica, am asteptat foarte cuminti sa fim invitate si in cabinet... am colaborat de minune. Despre cat sufera ea si se consuma de fiecare data la consultatie, nu mai zic nimic. Cert e ca s-a calmat cand am plecat, si-a reluat supusa locul in masina si a ascultat muzica, uitandu-se pe geam, pana am ajuns acasa. Acasa le-a povestit lui Bubu si lui Toby pe unde-a fost si ce-a facut. Sunt foarte mandra si fascinata de cum se transforma si incepe sa fie din ce in ce mai mult un omulet, adica un om mare in miniatura, si inca unul inteligent care intelege multe si stie sa ceara, sa arate, sa astepte sau nu, sa fie de acord sau nu etc. Apropos, amandoua suntem mari amatoare de Black Eyed Peas.

Ieri am avut iarasi treaba in oras. Am facut 35 de minute de-acasa pana putin dincolo de Unirea - timp foarte bun, zic eu. Am facut ce-am avut de facut si am luat-o spre casa la o ora critica - 5 si ceva. Prin urmare m-am miscat mai incet... dar am intrat si la benzinarie, a sarit un nene sa imi alimenteze el, mi-a spalat si geamurile, un altul de la casa m-a lasat sa platesc inaintea lui. Si n-am avut nici un incident. (Deci sa mai crezi in horoscop!)

Ca intotdeauna, si probabil asta nu o sa inceteze niciodata, am fost socata, dar si enervata de nonsalanta cu care soferi in masini care stau sa de dezmembreze singure in mers, au atitudinea aia de kamikaze - se avanta vitejeste si iti taie fata, siguri fiind ca ei nu au nimic de pierdut si ca tu, care tii la masina ta si nu ai nici un chef si nici nu iti permiti sa o tii nu stiu cat in service, preferi sa iti rupi gatul punand frana decat sa intri in ei. Iar pietonii sunt si mai inconstienti, traversand pe unde apuca si alergand printre masini ca aproape am facut tic tresarind cand se mai nazarea cate unul.

Nu sunt buna la condus. O fac doar pentru ca nu am incotro. Adica nu imi place haosul asta si ma sperii foarte usor de gradul de nebunie generala la care am ajuns... noi, natia asta in general. Urasc necivilizatia si as prefera sa merg pe jos exclusiv... desi nici asa nu cred ca as fi in siguranta. Dar urasc si sa depind de altii... asa ca sunt nevoita sa cedez si sa dau din coate cum pot. Nu-mi place sa injur si nici sa ma cert, deci sunt complet nepregatita si din punctul asta de vedere. Plus ca nu prea mai cred in oameni... adica bunatatea strainilor (si nu numai) mi se pare suspicioasa si cu motive egoiste, ascunse, dar in schimb ma astept mereu sa fiu pacalita cu ceva sau sa fiu luata de fraiera. Asa ca asta e ideea! De-asta simt ca am avut super realizari in astea doua zile de descurcat singura. De-asta mi se pare mare branza ceea ce pentru altii e banal.

Sa vedem insa cum o sa ma descurc de pe 1 incolo. Sper sa plece tot orasul in vacanta si sa ramana gol pentru mine!

Asa tata, asa fiica!

2011-05-26T10:34:00.003+03:00

Am cam facut noapte alba. Dar eu sunt de vina ca nu pot dormi daca ma trezeste si cel mai mic zgomot... si nu ma mai lasa sa adorm la loc. M-am si obisnuit sa fie liniste deplina noaptea - nu trec masini, motociclete din alea asurzitoare nici atat. Mai canta cate-o pasare de noapte cand si cand (si chiar ca nu mai dorm dupa!). Si uneori mai latra cate un caine, dar asta deja e parte bine integrata a peisajului de fond si rar ma mai deranjeaza.

Problema mea de azi-noapte insa a fost speciala. Am avut concert de sforaituri pe mai multe tonalitati. Bubulina, racita fiind si cu nasucul infundat, respira si ea cum putea - adica pe guritza si cu ceva zgomote haraitoare pe nas. Si cum nu m-a lasat sufletul sa o trezesc ca sa ii pun seruri si alte cele... ar fi plans, saracutza si s-ar fi chinuit, am lasat-o sa ii faca serioasa concurenta lu' taica-su... care Doamne fereste sa sforaie!!! Respira doar putin mai cu poticneli in pozitia orizontala. Deci erau alternativ unul mai mare, unul putin mai mic, dar cutezator! Sforait, bineinteles!! (S-ar putea sa fi fost si de la Toby cateva, dar el a fost izolat in bucatarie, asa ca nu-l invinuiesc fara dovezi.) Iar eu numaram oi si avioane, motorase, tractorase si ce-or mai fi fost ele. Pe la 3 asa am vrut sa ma trezesc de tot... dar imi era mila si de mine sa stric o asa bunatate de noapte de somn!

A, si vorbesc si in somn... amandoi, tata si fiica! Cea mica il striga pe Toto... alias Toby sau orice catzel. E si normal... ca doar adoarme zicand "Toto" si se trezeste cu acelasi cuvant in cap si pe buze. Al mare vorbeste limbi klingoniene. Sau doar codificate anti-nevasta. Dar nu imi mai bat capul cu ele ca pana la urma tot mai bine deslusesc ce trebuie la lumina zilei.

Bine, hai sa nu mai dau vina pe ei. Sa zic mai bine ca nu reusesc sa dorm din cauza grijilor legate de prea multe schimbari in viata mea de zi cu zi. Nu ca as fi vreo emotiva eu!!! Sper sa trec doar cu bine de ziua de azi ca am niste drumuri de facut cu masina si la horoscop mi-au zis sa nu prea conduc. Ce nimereala!

AMR 7...

2011-05-25T09:52:00.001+03:00

... cu tot cu ziua de azi. Ingrozitor de putin! Pregatita nu-s, dar nici nu cred ca as mai putea fi vreodata... ca doar fac parte din categoria care isi doreste pensia (nu si batranetea!) de la 30 de ani. Am ceva emotii, o multime de griji si incerc sa ma pregatesc psihic pentru o serie de zile foarte grele. (Incerc degeaba ca tot or sa ma termine, dar o sa trec peste ele pentru ca n-am incotro... si pentru ca, intr-un fel sau altul, timpul tot trece.)

Nu stiu unde s-a dus ultimul an si jumatate! L-as cam vrea inapoi, dar cine mi-l da?!?

Motive de bucurie

2011-05-20T09:17:00.003+03:00

Timpul, viata si experienta te invata (sau ar trebui sa te invete) sa ajungi sa te bucuri de ceea ce ai, la present tense. Altii mai luminati ca mine au sintetizat acest lucru in 2 cuvinte: carpe diem.
Asa ca de dimineata am facut abstractie ca a trebuit sa ma trezesc inainte de ora 7 sa ma duc la munca cea de zi cu zi si am incercat sa ma bucur de fiecare clipa ce mi-a fost oferita mai ales si pentru ca stiam ca se anunta un week-end de pomina in Delta.
Deci am o sumedenie de motive sa ma bucur:
este soare si frumos, balerinii nu mi s-au stricat de la ploaia de ieri desi luasera multa apa la bord, o sa am parte de o zi scurta la serviciu, am scapat de tema la engleza, raportul este aproape gata, o sa ma revad cu ai mei, o sa mancam, bem si o sa ne veselim, o sa am ocazia sa imi testez pentru prima oara outdoor noul meu aparat foto (=mai mult material pentru blog!).
Asa ca traiasca motivul, oricare ar fi aceasta si sa ne bucuram de fiecare clipa traita din plin!

Fratia covrigului

2011-05-20T09:07:00.004+03:00

Cred ca nu exista productie mai mare in tara asta decat cea de covrigi. Peste tot - in piete, la parterul blocurilor, in intersectii se produc si/sau se vand covrigi pe banda rulanta. Ca vorb-aia... mirosul te atrage, aspectul si el, iar cu 1 leu iei ditamai covrigul si umfli burta pentru cateva ore bune.

Lasand la o parte faptul ca nu m-am simtit niciodata in largul meu sa mananc pe strada, iar covrigul, prin traditie se pare, se mananca mai ales din mers si direct din punga de hartie, ma intreb ce se intampla cu educatia pana la urma. Se tot bate moneda pe mancatul sanatos, bio si tot asa, si de fapt foarte multa lume isi incepe dimineata cu o coca dulce si fierbinte care se duce bolovan in stomac daunandu-i grozav. Bine, ma iau de covrig, dar de fapt toata patisereala e o problema. Nu zic ca mie nu-mi plac pateurile cu branza sau strudelul cu dovleac de exemplu. Dar stiu vreo doua cazuri concrete de acumulari serioase de kilograme pe baza de merdenele. Adica americanii au fast-food-urile si noi patiseriile de care te impiedici din 10 in 10 metri. Pe principiul ieftin si rapid, cu sanatatea mai vedem noi ce facem. Pana la urma si-asa vine sfarsitul lumii, nu? Macar sa terminam cu burta plina si fericiti.

Cresa! Hm!

2011-05-14T13:35:00.001+03:00

Sunt pe cale sa inchei una dintre cele mai grele si mai traumatizante saptamani din viata mea. N-am crezut ca poate fi atat de greu sa iti duci copilul la cresa. E adevarat ca greul asta vine si din faptul ca pitica are doar 1 an si 3 luni. Fiind cea mai mica, pierde din start la capitolul oboseala si la cel de a nu putea tine pasul cu ceilalti copii. Plus ca nu vorbeste. Slava Domnului insa ca stie sa arate ca vrea ceva – apa, mancare, somn. Si ma mai incurajeaza asa.. pentru ca am mare incredere in ea.
Si cum sa nu am incredere cand ma surprinde in fiecare zi cu cate lucruri stie si intelege. Pe de-o parte imi pare rau ca intelege de cum ajungem la cresa ca o s-o las acolo. Si plange si se prinde cu manutele si spune in continuu “nu, nu, nu”. Iti rupe inima. Pe de alta parte ma bucur ca e asa fericita cand ma duc sa o iau si rade si spune “pa” la toata lumea. In clasa, pe holuri, in curte… le arata tuturor ca pleaca si ca e incantata.
E foarte grea etapa asta. Si pentru ea si pentru mine care nu am prea facut altceva decat sa ma dedic ei timp de 15 luni. Si nu ajuta nici surprinderea si intrebarile care mai apar prin jur, pentru ca eu insami am dubiile mele si imi pun la indoiala propria decizie… in special cand lacrimile ei ma fac sa ma gandesc sa renunt la tot si sa o tin doar langa mine. Daca as putea sa fac mereu asta! Daca as putea sa o apar mereu de tot ce e rau si urat. Dar nu pot decat sa sper ca nu o sa aiba prea mult de suferit, ca o sa invete sa fie independenta si descurcareata si puternica si pe picioarele ei… chiar daca asta o sa insemne sa nu mai aiba asa multa nevoie de mine. Si mai sper si sa ajunga sa ii placa acolo, si asta inainte sa cedez eu si sa ma inmoaie de tot supararea ei. Pentru ca atunci nu stiu ce o sa fac. :)

BARCELONA

2011-05-08T11:11:00.019+03:00

Barcelona este dificil de descris in cuvinte, trebuie sa o simti si sa o traiesti. Este o impresionanta combinatie de vechi si nou, de kitsch si eleganta, de sobrietate si dezinvoltura. Este un oras cosmopolit, colorat, frematator, aromat si incantator in felul sau. Intr-o parte de oras te insoteste mirosul de salcami infloriti impletit cu cel de pini iar in partea opusa sunt stapani briza marii, palmierii si vegetatia exotica.
Bcn este “entre mar y montaña” si aceasta dubla personalitate ii asigura un farmec de neegalat. Aceasta dualitate se reflecta si in felurile de mancare oferite.
Aici am observat mai bine ca oriunde cum localnicii se distingeau de turisti.
Tot aici rosteam usor timorati raspunsul la intrebarea din ce tara suntem. Cu toate astea, lumea stia sa faca distinctie intre romanii etichetati si oamenii adevarati.
Este un loc deosebit unde mi-ar placea sa revin oricand cu placere!

Pe scurt, trebuie sa simti si sa intri in spiritul Barcelonei ca sa o intelegi si ca sa o indragesti iremediabil si asta nu este greu deloc!

Cacao fierbinte

2011-05-04T14:24:00.005+03:00

Primavara asta parca-i toamna! Ma si enerveaza! E atata umezeala, incat am numai melci si melcisori prin toata gradina... prin curte peste tot de fapt.
Ca sa ma mai binedispun si sa ma energizez si, nu in ultimul rand, sa ma incalzesc, mi-am facut o cacao suuuper buna. Am gasit reteta intr-o carte si mi s-a parut foarte rapida. Si anume: o lingura de cacao, 2 lingurite de zahar, preferabil brun, un sfert de lingurita de scortisoara si un varf de nucsoara amestecate si topite un pic cu o lingura - o lingura si jumatate de apa fierbinte. Separat am incalzit foarte bine o cana de lapte pe care am turnat-o ulterior peste amestecul cu cacao. Si gata! Reteta zicea si de jumatate de lingurita de esenta de vanilie si de un strop de esenta de migdale. Dar eu nu am simtit nevoia sa le mai pun si pe-astea... scortisoara si nucsoara fac o treaba suficient de buna.
Recomand la ora asta o cacao fierbinte! Eu una o beau pe la spatele copilului. :)

Nunta regala

2011-04-29T20:23:00.001+03:00

La inceputul lui septembrie ’97 ma duceam sa dau examen de admitere la universitate. Era examenul de italiana… si a trebuit sa scriu un eseu. Nu-mi mai aduc aminte care era tema, stiu doar ca in prima secunda m-am temut ca nu am un vocabular suficient de bogat pentru asta. Deh, invatasem italiana intr-un an si mai mult de la televizor. Si-apoi mi-am dat seama ca vreau sa scriu despre Lady Di. De-abia murise si lucrul asta ma marcase. Si-am scris, si-am scris… si iar am scris. Si am uitat de examen, a fost mai mult o eliberare a ceea ce aveam pe suflet. Pentru ca am admirat-o pe Diana si taman ce plansesem si eu alaturi de atatia oameni pentru ceea ce se intamplase.
Si tin minte ca zilele alea nu ma puteam gandi decat la copiii ei si la cosmarul prin care treceau. Ma gandeam ce avea sa se intample cu ei pentru ca uneori, cei ce par sa aiba totul, au mult mai putin decat oamenii obisnuiti.
Asa ca, normal, simt nevoia sa scriu ceva si despre nunta asta de poveste pe care a privit-o o lume intreaga azi. Pentru ca, recunosc cinstit, m-a emotionat. Si mi-au dat si vreo 2 lacrimi. Pe de-o parte pentru ca mi s-a parut atat de simplu sa vad atata frumusete si eleganta si respect in lumea asta in care parca totul a luat-o razna… si probabil ca o sa raman cu marea intrebare de ce totusi predomina uratul si raul. Iar pe de alta parte pentru ca mi s-a parut trist ca Diana nu a fost acolo. (A fost Camilla in schimb si mi se pare un exemplu prost, dar nu as vrea sa incep o intreaga poliloghie despre ce parere am referitor la femeile care intervin in casniciile altora, mai mult sau mai putin regale).
Mi s-a parut foarte frumos totul! In schimb ma agaseaza toti astrologii si prezicatorii si toti sarlatanii care vin cu tot felul de interpretari si pronosticuri si ii prostesc pe unii care mai dau si bani sa le asculte bazaconiile. Nu se poate sa credem ca e un basm cu final fericit si gata? Nu putem sa credem ca mai exista si lucruri bune si perfecte pana la capat? Nu se poate sa ne bucuram si atat? Sa luam exemplu din ceea ce e pozitiv si sa ne incurajam ca mai putem inca schimba invidia si rigiditatea si superficialitatea?
Sper sa reziste cuplul asta. Si sa fie la fel de reusit si unit si sa sfideze rautatile si provocarile la care va fi supus. Sper sa stie sa isi asume destinul si sa traiasca frumos si pentru cei care ii admira si isi doresc sa fie ca ei.

Shallow

2011-04-21T10:08:00.003+03:00

Dintotdeauna am avut impresia ca barbatii au o viata mai usoara by default.
Dar am descoperit in timp ca femeile au una mai distractiva!
Ma gandesc numai la cateva atuuri (sau tertipuri?) feminine care ne fac din start viata mai colorata: hainele, bijuteriile, pantofii, esarfele, culorile, machiajul, florile sau cutiile cu bomboane.
Sunt lucruri mici pe le care le iubim si care ne fac uneori sa parem superficiale. Dar iubim si superficialitatea aceasta pentru ca, pana la urma, ne reprezinta si nu ne dauneaza (atunci cand este aplicata cu moderatie).
O femeie poate sa aiba o tona de incaltari, de haine sau accesorii fara a cadea in penibil, poate sa isi coloreze unghiile in cele mai traznite culori si totusi sa ramane atragatoare.
Multa vreme ma obisnuisem sa port negru si incepusem sa ma plafonez pana intr-o zi cand mi-am dat seama de marele nostru avantaj de a combina, a improviza, a colora si a ne face viata mai vesela doar asortand, spre exemplu, niste cercei cu pantofii.
Ca imi plac hainele si accesoriile se stie! Poate parea uneori un viciu dar zau daca imi pasa! Imi mai place sa primesc flori si dulciuri (desi sunt vesnic la cura!?). Imi place sa mi se faca surprize si sa primesc a n-spea esarfa ca niciodata nu strica una in plus mai ales daca este fix nuanta care imi lipsea din colectie!
Sunt mici bucurii, sclipitoare, cu toc, colorate, aromate, delicioase care ne ajuta sa vedem totul dintr-o alta perspectiva.
Si daca imi pune cineva o eticheta pe care scrie „shallow” mi-o asum intrutotul pentru ca sunt femeie si am astfel cea mai buna scuza din lume!

O crema

2011-04-19T15:09:00.002+03:00

Azi la pranz am mancat ceva cu maioneza. Si, cum nu sunt deloc rezistenta la ea, am cam incurcat-o! Adica imi place, dar ma risc o data pe an sa mananc pentru ca mi se face atat de rau, incat un an dupa tentativa nu ma mai ating de asa ceva.
Deci azi am facut-o lata. Si in consecinta am zis sa ma dreg cumva. Am luat dintr-o carte o reteta super-rapida ca, deh... fiind intr-o stare precara, sa zic asa, nu m-am incumetat sa bat, sa frec, sa combin sau mai stiu eu ce... nu prea mult in orice caz. Norocul meu ca pentru Tiramisu pe care l-am facut sambata am luat cantitate dubla de mascarpone. Asa ca am avut ingredientul principal.
Prin urmare, cu reteta asta treaba sta asa: 4 galbenusuri frecate cu 120 de grame zahar pana iese o chestie cremoasa. Apoi se toarna vreo 30 pana la 50 de ml rom alb pentru finete (eu am optat pentru varianta mai light) si se amesteca treptat si branza de ziceam mai sus. Toata smecheria e cu rabdarea de a freca galbenusurile alea in prima faza ca sa stea produsul final cat mai intepenit. La mine intepeneala a iesit cam medie, dar nu mai conteaza. Am luat 2 linguri si restul l-am bagat la rece... dupa ce am ras niste ciocolata pe deasupra. Am luat lingurile alea si m-am dres oarecum, desi nu am facut abuz... ca-s singura acasa cu copilul si nu-mi permit sa ma alcoolizez prea mult.
Deci, daca nu va deranjeaza ouale crude, nu vreti sa munciti prea mult si nu sunteti nici traditionalisti/e (stiu, cam multi “daca”), reteta asta e o varianta pentru Paste. A, si daca gasiti mascarpone ca tin minte ca inainte de Revelion nu se gasea pe niciunde!

Cum a fost cu Floriile

2011-04-18T12:16:00.004+03:00

Putina lume stie ca si in familia noastra se serbeaza mai nou Floriile. Asta de cand le-am botezat pe Arina si pe Malina si de cand Florin a devenit nasul celei mai intai mentionate. Acum, cu Florin nu e nici un dubiu. Cu fetele insa am auzit ceva “carcoteli”. Ba ca de unde si pana unde, ba ca pana la urma arinul si malinul sunt arbusti si nu flori, ba ca nu stiu ce, ba ca nu stiu cum.
In primul rand, am primit “dezlegare” de la un preot sa o serbez pe Arina. Adica el mi-a spus ca de Florii e ziua ei inainte sa apuc eu sa ma gandesc la asta. In al doilea rand, logic vorbind, daca se serbeaza Codrin si Crenguta si chiat Laur si Laura, cum am gasit pe unele siteuri, de ce am discrimina arinul si malinul?!? De ce sa le refuzam fetelor noastre o zi in plus in care sa se simta si mai speciale, in care sa fie felicitate si in care sa primeasca si cadouri? E treaba lor ce vor face cand vor fi mari, dar eu una nu am de gand sa iau hotarari care sa fie in dezavantajul lor.
Si pana la urma nu e nevoie sa se gandeasca toata lumea ca e ziua lor... sau sa fie de acord cu asta. Nu incerc sa gasesc justificari pentru ca nu cred ca datoram cuiva explicatii. E important ca stiu oamenii care le sunt aproape si care le iubesc. Eu una pot sa spun clar si cu bucurie ca week-end-ul asta a fost unul frumos pentru ele, chiar daca ele sunt inca prea micutze sa realizeze asta. Si a fost unul frumos si deosebit si pentru parinti. Pentru ca a fost cu plimbat, cu copii, cu joaca, cu prajituri bune (astea pentru mame mai ales!), cu sedinte foto, cu oameni dragi, cu oameni haiosi si deschisi pe care intotdeauna e o bucurie sa ii vezi, cu surprize, cu spontaneitate din aceea care intotdeauna iese bine, cu optimism, cu relaxare, cu intarirea si consolidarea unor legaturi, cu mandria de a avea in jur oameni de valoare… cu gustul ala bun care iti ramane dupa ce se incheie o serie de evenimente care iti prind bine si te reincarca pozitiv. A fost o dovada in plus ca merita sa gasesti pretexte si prilej de sarbatoare, pentru ca destul avem de tras in rest de pe urma imprejurarilor mai putin fericite.
Pai si atunci cum sa nu serbam??? Cine ce-o zice, noua ne place si vrem sa fie ziua noastra de Florii!

Everyday Junkies (II)

2011-04-18T09:33:00.003+03:00

Unii prefera alcoolul, drogurile, cafeaua, dulciurile, Red Bull-ul, tigarile.

Eu prefer calatoriile.

Ma obsedeaza, ma reprezinta, mi-au intrat sub piele, imi consuma resursele, ma incarca cu energie, ma inalta, ma desteapta, ma imbata, ma schimba.

Nu m-as putea limita niciodata la a sta locului si a-mi refuza placerea imensa de a explora, de a vedea si afla lucruri noi, de a admira si invata de la altii. Iubesc acest fel de a fi si nu imi doresc sa il schimb vreodata.

Probabil numai eu sunt in stare sa imi fac deja planuri pentru anul ce urmeaza. Orasul, hotelul, perioada, toate sunt planuite din timp si cu minutiozitate. Aceasta planificare din timp mai are si avantajul (pe langa acel control freak status) ca poti beneficia de oferte bune.

Sunt insa ultima persoana pe care sa o vad profitand de o oferta Last minute oricat de atractiva ar fi! Nu as putea de azi pe maine sa imi iau bagajul si sa calatoresc. Mi-as rapi placerea obsesiva de a ma documenta despre locul ce urmeaza sa il vizitez.

Deja simt ca sevrajul se instaleaza.

Din decembrie pana in aprilie nu am plecat nicaieri si numai la acest gand incep sa imi tremure mainile. Norocul face ca desi initial asteptarea trebuia sa ia sfarsit abia in iunie, la sfarsit de aprilie voi primi cadou de ziua mea un city break la Barcelona, care culmea, era pe lista de anul viitor! Deja numar zilele pana atunci si deja planuiesc cu nerabdare urmatoarea calatorie!

24/7/365 (366), 4 anotimpuri din 4 imi doresc sa calatoresc ca sa am motiv sa ma intorc cu drag acasa!

Iarna la Amsterdam

Primavara la Paris

Vara in Tenerife

Toamna la Praga

La brioșe înainte

2011-04-15T11:03:00.003+03:00

Mare revelaţie mare! Sunt complet paralelă şi bâtă în ceea ce priveşte gătitul. Gătitul ăla adevărat, mai presus de omletă și cartofi prăjiți și câte o prăjitură din când în când. În ultimele 10 săptămâni, în fiecare marţi, mi-am luat de la chioşcurile de ziare nişte cărţi dintr-o serie dedicată unor afecţiuni des întâlnite, unor terapii alternative, suplimente alimentare etc., serie care are şi o groază de reţete culinare. Şi, dacă tot le-am luat, am zis să fac şi eu măcar o salată sau un desert ceva.
Păi treaba stă cam aşa... 10 cărţi a câte 40-42 de reţete... am o colecţie pe cinste! Numai că... nu prea am găsit una pe care să o şi realizez. Am luat-o, previzibil, cu începutul – să fac repede nişte sandwich-uri... zic! Cu sardele şi morcov. Nu suna rău! Până am ajuns la punctul în care scria să pun 30 de grame năsturel tocat şi 2 linguri de chives proaspăt, şi ăsta mărunţit. Ce-i ăla chives recunosc că nu ştiu... iar năstureii parcă erau niste flori??? Sau cel puţin aşa erau pe la mamaie pe la ţară. Nu m-a mai tentat. Am trecut la urmatoarea – Salată cu fenicul, măr şi heringi. Prea complicat pentru o salată. O groază de ingrediente şi nici măcar nu am avut răbdare să citesc modul de preparare pentru că se întindea pe vreo două pagini. M-am oprit la 120 ml de cidru sec, 2 eşalote feliate... ce naiba-s alea eşalote???, 1 bulb mic de fenicul... Celelalte vreo 15 ingrediente au rămas necitite. Unde găsesc eu năzbâtiile astea???
Mai departe – tapa... asta trebuie să fie de prin Spania... nu mă bag că nu ştiu ce-s ăia cartofi săpunari. Salată de fenicul şi fasole. Iar fenicul??? Ce e aşa grozav la bălăria asta?! Sau nu e bălărie?! Şi fasole flageolet!! Rimează cu caşalot! Ăsta măcar ştiu ce e. Sandwich cu pui şi avocado. Hai că de avocado am auzit. Şi de salata iceberg că cică trebuie şi din aia... deşi nu ştiu cât de uşor e s-o găsesc la magazin. Îmi ţin respiraţia până spre sfârşit şi... zbang! 20 g germeni de alfalfa. E o reţetă klingoniană asta???
Mă mut la supe şi ciorbe. Dau peste una cu bucăţi de peşte. Mă uit cruciş încă de la primul ingredient – un sfert de linguriţă de firişoare de şofran... apoi iar cartofi săpunari... A, si nu orice fel de peşte! Egrefin!! Ăsta e vreun mutant ceva?? După ce trec cum pot de vreo 10-12 ingrediente, ajung la 750 ml supă simplă de peşte. Păi eu ce pregătesc de fapt aici, supă de peşte cu supă de peşte??? Deci sar şi peste capitolul ăsta. Oricum nu mă impresionează că pentru supa de curcan trebuie să folosesc castane şi arpacaş (cum s-or împăca astea 2?!), iar supa de linte cu brânză Stilton nu-mi spune chiar nimic.
Legume... cu un sos de iaurt... Ducă-se şi astea că iar e cu năsturei si... cruşăţea??? Dacă vorbesc repede nici nu îmi iese cuvântul ăsta. Pilaf cu pui – mamaie în mod clar nu îl făcea cu lapte de cocos şi bulion de pui şi coriandru şi chimion şi scorţisoară!
Hai, gata! Nu pe bune!! Vreau şi eu un dicţionar!! Adică ar trebui să googlez la fiecare pas şi apoi nu ştiu câte şanse aş avea să găsesc toate cele ca să fac exact o reţetă din astea. Păi ori folosesc ca peşte tilapia sau chefal rosu (?!?!), ori mai bine fac un pastrăv simplu la cuptor şi gata! Curcuma, lemongrassul, şalota, cardamomul, boabele de quinoa, cuminul macinat, grâul bulgur, kumquat-urile, concentratul de tamarin şi citonella, rascovi, bouquet garni, hasmaţuchi habar n-am cum şi unde şi de ce şi în ce limbă există, iar măcrişul, rubarba, apa de portocal... şi pe-aia de trandafir... şi cicoarea... pe-astea toate nu prea știu de unde să le iau. Ca să nu mai zic că pentru mine e suficient că există smântână dulce şi smântână acră ca să mai am nevoie să ştiu şi de aia de cocos, iar dovlecii acorn, dacă nu-s ok pentru plăcintă sunt inutili din punctul meu de vedere. Cât despre ardei... păi e tot aia sosul de ardei roşu stil Louisiana (nu ştiu dacă sosul sau ardeiul e în stilul ăsta) cu ardeiul chipolte în adobo (cred că nici traducătorul n-a ştiut echivalentul) şi ardeiul jalapeno murat? Şi napul suedez şi fasolea Lima şi ciupercile shiitake... să fie sănătoase la ele acasă, dar vreau şi eu nişte reţete umane... posibile!!! Fără lăstari de sparanghel şi florete de broccoli (habar n-aveam că aşa le zice!!!) şi fără să stau să mă minunez de ce la salata de kiwi şi mango trebuie 6 bucăţi kiwi curăţaţi, iar la cea de fructe tropicale 2 kiwi curăţate. Adică si kiwi ăsta e masculin şi feminin după caz???
Concluzia e că probabil n-o să ştiu niciodată care e diferenţa dintre o andivă comună şi una belgiană şi de ce trebuie tăiată pe lat şi nu pe lung, cum e busuiocul thailandez în comparaţie cu ăla banal, dacă zahărul de palmier e mai dulce şi tot aşa. Iar pitica mea mi-ar răsturna în secunda doi amestecul de salată provensală care e aşa de sofisticată că are în compoziţie şi păpădie. Eu sunt ca tâmpitul ăla din reclama cu Caprese la desert. Aşa că înţelegeţi de ce prefer să fac brioşe... şi iar brioşe... şi iar brioşe?
A, cum e cu chimenul şi chimionul? Sunt una şi aceeaşi sau rude sau???

Green Tea

2011-04-15T09:30:00.004+03:00

Sunt oameni sau locuri pe care in decursul vietii ii descoperi din pura intamplare dar care ajung sa isi puna amprenta asupra existentei tale.

Sunt obiceiuri pe care le imbratisezi cu drag desi pana la acel moment iti erau departe de suflet.

Sunt vorbe pe care ti le insusesti desi le-ai auzit de mii de ori pentru ca abia atunci ai inteles insemnatatea lor.

Aseara am descoperit un locusor in Bucuresti unde as reveni oricand cu mare drag.

De prin 2005 am „invatat” sa beau ceai si sa ma bucur de el. Green Tea este locul unde poti savura in tihna o ceasca de ceai in cele mai diverse arome alaturi de biscuti facuti in casa (among other delights). Locul iti da cu adevarat sentimentul de acasa. Muzica frumoasa, lume altfel, arome care te imbata si te binedispun. Te relaxezi si iti doresti sa mai revii.

Si ce poate fi mai frumos decat sa intri intr-o astfel de oaza, sa iti incarci bateriile si sa pleci de acolo privind viata dintr-o noua perspectiva?

* Photo source: Green Tea

Pro Japonia

2011-04-12T09:35:00.004+03:00

Nu stiu de ce, dar Japonia m-a fascinat dintotdeaua. Cultura, istoria, oamenii ei ma impresioneaza. Stiu ca dupa evenimentele de anul aceasta Japonia va renaste ca pasarea Phoenix si ne va da inca o data o lectie de viata. Astept cu nerabdare acea luna de aprilie cand imi voi indeplini visul si voi admira sakura.

Pana atunci strang cateva repere:

1. Am descoperit ieri un blog care mi-a atras atentia si pe care il recomand:

http://japonia-departe-aproape.blogspot.com/

2. Sprijinim initiativa Crucii Rosii care strange donatii pentru Tara Soarelui Rasare. Pana si cu un simplu SMS la numarul 879 se poate face diferenta pentru niste oameni care ne-au demonstrat inca o data ca pot si mai ales ca vor sa mearga mai departe:

http://www.crucearosie.ro/cutremurul-din-japonia.html